[Din tainele vietii si universului] 12. Atributele lui Dumnezeu in dogmatica crestina

In  “Crezul”, rod al Sfintilor parinti din sec al 5-lea e.n se spune “TATAL ATOTTIITORUL-FACATORUL cerului si al pamantului,etc

Ne oprim la primul atribut-ATOTTIITORUL, adica cel ce tine, cel ce intretine pe toate Expresia este corecta  si perfect valabila Dumnezeu prin radiatiile Sale  luminice, prin campurile Sale magnetice mensonice si  efluviile zentice stimuleaza,intretine viata mintal-spirituala a tuturor lumilor si a sistemelor planetare, prin efluviile zentice mentinand si intretinand echilibrul cosmic, adevarat si real

Atributul insa de FACATOR al cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute nu mai este chiar asa ! Din informatiile unor spirite superioare  transmise prin maica Veronica,autorului  George Vasii,i s-a transmis clar ca Dumnezeu nu este “facatorul” planului biologic, nu El a facut materia, fie ea pozitiva sau negativa Nu a facut El nici viata, nici existenta Dumnezeu insa numit “CREATORUL” UNIVERSULUI  CUGETATOR,AL LUMII IDEILOR SI AL ESENTELOR , para si supra-rationale Dumnezeu si cei 33 colaboratori ai Sai sunt marii constructori ai civilizatiilor si culturilor de pe toateplanetele, insusi Dumnezeu fiind supranumit in lumea opalica, Arhitect a tot ceea ce in univers a insemnat gandire, religie, cultura, arta si stiinta Iar atributul de “facator” nu este real, nu se verifica Este exclus un Dumnezeu care pe unii sa-i faca extrem de redusi intelectual, iar pe altii sa-i faca genii Ideea unui Dumnezeu  “facator “ al omului, nu are si nici nu poate avea un temei logic Este exclus ca sa existe un Dumnezeu care sa plamadeasca oameni lipsiti de orice talent si primitivi in gandire, sau sa creeze oameni insensibili la ceea ce este frumos si sublim, oameni incapabili de a urma chiar o scoala medie, iar pe altii sa-i faca artisti,creatori,savanti,genii Realitatea trebuie privita cu luciditatea necesara secolului care s-a orientat si a descifrat multe din tainele existentei noastre, patrunzand in legile si fenomenele care guverneaza lumea

Daca am admite  ideea unui  Dumnezeu ‘facator a toate”, ne-am intreba-pe drept cuvant-la ce au servit microbii si parazitii, limbricii si teniile, viespile si mustele,soarecii si sobolanii, lupii si sacalii, bestiile si monstrii umani? Un Dumnezeu este conceput de noi ca intruchipare a absolutului si a perfectiunii Cum poate insa  o fiinta perfecta sa comita asemenea imperfectiuni, asemenea aberatii? Ca a facut soarele si luna,luceafarul si stelele e minunat si incantator, ca idee insa!  Dar galaxiile,quasarele,stelele gigant,dar spatiul? Cine a facut spatiul? Oare spatiul il poate face cineva? Poate cineva, poate o minte limpede sa-si inchipuie ca spatiul poate fi creat?

Revenim totusi la ideea reala  a unui Dumnezeu  Creator  de variate sisteme de gandire, de variate civilizatii si culturi in toate cele patru sisteme planetare in care se afla zeci de planete locuite Nici Hristos nu a numit niciodata pe Dumnezeu facatorul..., l-a numit “Tata”, “Parinte” si atat! In nici o evanghelie nu se spune ca Dumnezeu a facut cerul, pamantul, etc Doar in Biblie, in Cartea intai a Facerii,dar formularea Bibliei se adresa oamenilor de acum peste 7000 de ani... si oricum, gandirea oamenilor a mai avansat Miturile raman mituri..., ele contin numai un sambure de adevar, dar ele nu pot exprima adevarul, ultimul adevar, cuvant de cuvant

Mai mult decat atat: In Apocalipsul “Sfantului Ioan Evanghelistul se spune clar

“ Eu sunt alfa si omega, inceputul si sfarsitul, zice Domnul Atottiitorul”(Apoc. 1,8)

Si intr-un alt capitol, tot mai departe: “Sfant,sfant ,sfant este Domnul Atottiitorul”,

care este, care a fost, care va veni! Iata deci doua citate in care Dumnezeu este definit numai ca  “Atottiitor”, ceea ce vine sa confirme sustinerea noastra

 Un alt atribut, conferit de data aceasta lui Iisus Hristos e acela de MANTUITOR-SALVATOR-IZBAVITOR,pe care l-a atribuit biserica si Sfintii Parinti inca din primele secole ale crestinismului Aici trebuie sa apelam la o comunicare  venita chiar de la Hristos “ Ca am fost mistificat... nnu din vina Mea, ci din vina celor ce asteptau sa li se dea lumina din afara! Ce inseamna “ salvator”? De ce am fost numit Mantuitor? Eu nu mantuiesc pe nimeni! Nici Eu, nici fratii mei, nici Parintele  nostru ! Mantuirea ,salvarea vine din sine, totul porneste dinlauntrul fiecaruia, caci,repet, ceea ce am mai spus si pe pamant: ‘Imparatia Luminii este inlauntrul fiecaruia!

 Formularea este de o claritate si o logica de neclintit Atributul de Mantuitor da intelesul unei salvari care vine din afara , pe cand citatul potrivit caruia “Imparatia cerurilor este inlauntrul vostru” da un inteles mult mai complex, potrivit caruia spiritul uman ii este deschis drumul spre curatire, inobilare,transfigurare,, acestea realizandu-se in functie de ravna, efort si stradania fiecaruia Daca mai adaugam la aceasta ca insusi Hristos a spus ca  “Imparatia cerurilor este a celor care se silesc”, inseamna ca purificarea,innobilarea si transfigurarea vin dinlauntru, gratie eforturilor fiecaruia in parte Albirea si luminozitatea sunt rezultatul stradaniilor  fiecaruia, ca fiecare strat reflecta meritul FIECARUIA DE A FI ACTIVAT, ca insasi legea care domina intregul univers este LEGEA MUNCII,EFORTULUI

Intregul univers spiritual izvoraste din munca, din activitate, necontenita miscare Campurile magnetice mensonice sunt rezultatul unei gandiri active; radiatiile  luminice exprima iubirea activa, toate valorile sunt rezultatul muncii, al stradaniilor si eforturilor

Putem aplica o logica simpla si clara: daca petele si culorile inchise de pe  spiritele inferioare sunt rezultatul propriilor fapte si actiuni, este de la sine inteles ca si albul si luminozitatea spiritelor evoluate, superioare, tot rodul faptelor si al stradaniilor sunt

Astfel respingerea atributului de “Mantuitor” e pe deplin justificata si da proba unei exemplare onestitati, refuza un atribut ce nu-i apartine! Si totusi, noi nil privim ca pe un Salvator, caci prin invatatura Sa ne-a aratat drumul,calea ce duce spre innobilare si transfigurare, ne-a daruit cheile cu care sa deschidem nenumaratele porti ce ne conduc spre  desavarsita cunoastere Trebuie sa-i aratam Luminatorului nostru recunostinta pentru ca ne-a deschis ochii cei cugetatori  si ne-a luminat simturile noastre interioare spre a ne face sa ne intalnim in chip mistic cu  El, pe poteca cea ingusta a rugaciunii celei mai arzatoare a inimii inaripate de bandul Saau glas, care necontenit ne cheama “Veniti la Mine cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni”