Postări populare

sâmbătă, 28 iulie 2012

Cine este Dumnezeu

Cine este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu, asupra caruia este centrata sau focalizata intreaga actiune a gindirii tale?
Dumnezeu nu este o mare fiinta din exteriorul tau, pe care s-o aduci inlauntru si apoi s-o prezinti lumii. Dumnezeu este puterea generata si insufletita de activitatea propriei tale gindiri. Este adevarat ca aceasta putere este inlauntrul tau si pretutindeni in jurul tau, dar ea este inactiva pina in clipa cind te gindesti la ea si stii ca ea exista. Atunci o vezi izvorind din tine fara limite. O prezinti lumii, si lumea beneficiaza de ceea ce ii prezinti. Tu, tu insuti, trebuie sa exprimi desavirsirea punind mai presus de toate forta a tot Binele, Dumnezeu - Tatal tau, puterea de a indeplini, in orice gind sau gest al tau. Atunci esti Dumnezeu, implinind desavirsirea. Acesta este Dumnezeu, adevaratul si unicul Dumnezeu, exprimindu-se dinlauntrul tau.
Atunci, tu esti Dumnezeu Tatal, cel care administreaza, amplifica si proiecteaza, realizatorul categoric si pozitiv. Atunci legiunile vin in zbor pentru a-ti implini cererea.
In momentul in care afirmi din toata inima, cu adinc respect si profund inteles, ca Dumnezeu se afla in Templul Sfint, si stii ca acest templu este chiar corpul tau, exact asa cum il ai si il arati astazi, si stii ca tu, adevaratul Christ, traiesti unit cu Dumnezeu chiar in interiorul acestui templu, si ca trupul tau spiritualizat este un etern loc sfint, un lacas atotcuprinzator si complet, atunci tu esti sursa puterii, ulciorul care contine si din care curge totul, prin care se revarsa acest adevarat si divin principiu. Atunci reversi in afara mereu mai mult din acest Dumnezeu care esti si pe care il iubesti.
Slujesti, adori, si cu o iubire nemarginita, exprimi catre toata omenirea ceea ce ei pot vedea ca fiind Christ, omul-Dumnezeu, guvernind triumfator.
Atunci spui, cu cea mai mare bucurie, Oricine doreste, sa vina si sa bea cu nesat din apa vietii pure. Cei ce vor face asta nu vor mai inseta. Aceasta putere pe care o folosesti si o exprimi este Dumnezeu. Fiul indeplineste de indata ceea ce indeplineste Tatal. Asta mai implica sa fii modest si sa te inclini in fata acestei mari puteri. Aceasta este adevarata umilinta, sa mergi cu modestie, unit cu propria ta forta si putere conducatoare.
Printr-o consecventa contemplare, slavire, binecuvintare si recunostinta pentru aceasta putere, ii sporesti fluxul si, pe masura ce faci asta, ea devine mai eficienta si mai usor accesibila pentru tine.
De aceea, va spun, rugati-va fara incetare. Viata voastra zilnica este adevarata ruga.
Mai intii RECUNOSCIND ca aceasta putere exista, apoi folosind-o cu incredere absoluta, in curind devii pe deplin constient de ea. Curind STII ca ea este atotcuprinzatoare, in tine si prin tine. Daca o vei lasa, doar, sa curga, se va grabi spre tine in orice situatie. Ea curge spre tine dupa cum tu o lasi sa curga din tine. Fii ferm precum Dumnezeu, si exprim-o in afara. Acesta este Dumnezeu Tatal tau in tine, si tu si Tatal tau una sunteti. Nu servitori, ci FII, Fii ai Primei Cauze. Tot ce are EU SINT, iti apartine; caci tu esti EU SINT.
Nu sunt eu cel care face lucrarea, ci EU SINT din Tatal, si Tatal din mine realizeaza marea opera. Stiind ca lucrezi unit cu Tatal, nu exista limitari, ingradiri; stii ca este dreptul tau divin sa indeplinesti toate lucrurile.
Atunci urmeaza-ma exact asa cum eu urmez Christul, adevaratul Fiu, unicul nascut al Tatalui; si, dupa cum il exprim si il manifest pe Dumnezeu, il aduc la lumina pe Dumnezeul launtric. Atunci se va spune ca toti sunt Dumnezeu.
Marele legamint incheiat dintotdeauna este PRIVESTE-L PE DUMNEZEU!. Asta inseamna sa-l vezi pe Dumnezeu inaltindu-se in deplina stralucire chiar inlauntrul tau si din tine, si la fel din toti ceilalti. Cind il privesti pe Dumnezeu si nimic altceva, atunci il iubesti si il slujesti numai pe Dumnezeu; cu adevarat atunci il privesti pe Dumnezeu. Tu esti Domnul, Legiuitorul, impartitorul dreptatii.
Cind te rogi, intra in camaruta ta, camera secreta a propriului tau suflet. Acolo, roaga-te la Tatal tau dinlauntrul tau; si Tatal tau, care aude, te rasplateste deschis. Roaga-te si multumeste ca esti capabil sa dai, intregii lumi, mereu mai mult din Dumnezeu.
Oare nu iti ofera asta o viziune mai inalta si mai mareata, o perspectiva mai larga, un ideal mai nobil?"


Baird T. Spalding - Viata Maestrilor

Intr-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc

Osho: Intr-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc



In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:

”De ce este imbratisarea un instrument vindecator atat de eficient? Pana nu demult credeam ca luciditatea, inteligenta si autoanaliza sunt principalele instrumente vindecatoare, dar ele nu inseamna nimic prin comparatie cu imbratisarea.”

Te invit sa citesti raspunsul sau, mai jos.


Lectura placuta!


Omul simte nevoia sa fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiintei umane. Daca nu se simte iubit, omul incepe sa moara. Daca simte ca viata sa nu conteaza pentru nimeni, ea isi pierde semnificatia chiar pentru el insusi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibila.
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru ca ii lipseste iubirea.


Intr-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc; iubirea ar fi mai mult decat suficienta. Imbratisarea nu este altceva decat un gest de iubire, de caldura, de atentie. Simpla senzatie de caldura provenita de la cealalta persoana poate vindeca multe boli, inclusiv raceala si egoul. Ea este suficienta pentru a te transforma din nou intr-un copil.


La ora actuala, psihologii au inteles ca daca nu este imbratisat si sarutat suficient de mult, copilul nu poate creste normal. Lui ii lipseste un anumit tip de hrana. Sufletul are nevoie de hrana, la fel ca si trupul. Ii poti indeplini copilului toate nevoile fizice, dar daca nu il imbratisezi niciodata, el nu va creste normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simti tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hranit fizic, dar nu si afectiv.


Cercetatorii au remarcat faptul ca daca nu este imbratisat, copilul scade in dimensiuni si poate chiar muri, chiar daca ii este asigurata hrana fizica. Corpul este ingrijit, dar sufletului ii lipseste iubirea. El se izoleaza, devine rupt de existenta-mama.


Iubirea asigura aceasta punte, ea este radacina noastra.


Asa cum respiratia este esentiala pentru corpul fizic – daca incetam sa mai respiram, corpul moare –, iubirea reprezinta respiratia interioara a sufletului. Acesta traieste prin iubire.


Luciditatea, inteligenta si autoanaliza nu sunt suficiente. Poti sa cunosti toate terapiile din lume, poti deveni un expert, dar daca nu cunosti arta iubirii nu vei ramane decat la suprafata activitatii terapeutice.


Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi sufera in primul rand pentru ca nu au avut parte de iubire. De aceea, daca terapeutul simte o grija deosebita fata de pacientul sau, hranindu-l cu iubire si implinindu-i aceasta nevoie, starea acestuia din urma se poate schimba in mod miraculos.


Dincolo de orice indoiala, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care exista.


Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Imbratisarea nici nu intra in discutie, dar el prefera chiar sa nu dea ochii cu pacientul, temandu-se sa nu simta o stare de simpatie fata de acesta dupa ce i-a ascultat toate plangerile si cosmarurile interioare.


Se temea sa nu inceapa sa planga, sa nu i se umezeasca ochii, sau – Doamne fereste! – sa nu simta chiar nevoia de a-l lua de mana pe pacient. Se temea atat de tare de relatia de iubire dintre terapeut si pacient incat a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sa stea intins pe spate, iar psihanalistul statea pe un scaun in spatele sau, astfel incat sa nu fie nevoit sa dea ochii cu el.


Retineti insa: iubirea nu poate creste decat fata in fata. Animalele nu pot simti acest lucru, caci ele nu stiu sa faca dragoste decat pe la spate; de aceea, intre ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relatie adevarata. O data actul sexual terminat, fiecare pleaca in treaba sa, separat, fara un multumesc sau un la revedere! Animalele nu au reusit sa isi creeze familii, relatii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv ca atunci cand fac dragoste nu se privesc in ochi, nu stau fata in fata. Ca si cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu contine nici un element uman.


Omul si-a creat un intreg univers al relatiilor pentru simplul motiv ca este singurul animal care face dragoste fata in fata. Ochii partenerilor comunica intre ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. In acest fel, intimitatea creste, bazandu-se pe impartasirea emotiilor, atat de intense in asemenea momente (bucurie, extaz, stralucirea specifica orgasmului).


Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esentiala.


De aceea, este mai bine sa faceti dragoste pe lumina, nu in intuneric – cel putin intr-o lumina mai slaba, cum ar fi cea a unei lumanari. Actul amoros in intuneric exprima inca latura noastra animala, dorinta de a evita fata celuilalt.


Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimata. Se temea sa nu se implice. Dorea sa ramana in afara, nu sa se implice in sufletul pacientului sau, sa fie doar un observator stiintific, detasat, rece, la distanta. El a creat psihanaliza ca si cum aceasta ar fi o stiinta. In realitate, nu este o stiinta si nu va fi niciodata! Este o arta, fiind mult mai apropiata de iubire decat de logica.


Un psihanalist adevarat nu se teme sa patrunda adanc in sufletul pacientului sau; dimpotriva, el este dornic sa isi asume acest risc. Intr-adevar, apele sunt tulburi acolo, te poti ineca cu usurinta – la urma urmei, esti si tu un om! Cine stie peste ce necazuri poti da, dar trebuie sa-ti asumi acest risc.


De aceea il iubesc atat de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat intreaga psihanaliza prin implicarea sa. El a renuntat la detasarea omului de stiinta. De aceea, eu il consider un revolutionar mult mai mare decat Sigmund Freud. Sigmund Freud a ramas un traditionalist, speriat de propriile sale reprimari.


Daca nu va temeti de propriile voastre reprimari, le puteti fi de mare ajutor semenilor vostri. Daca nu va temeti de propriul vostru subconstient, daca v-ati rezolvat cat de cat problemele personale, va puteti implica in lumea interioara a pacientului, devenind mai degraba un participant la aceasta, nu un simplu observator detasat.


Eu inteleg teama lui Sigmund Freud, caci si psihanalistii au problemele lor, uneori mai mari decat cele ale pacientilor lor. De aceea, doresc sa fac o afirmatie cat de poate de categorica: daca omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevarat.


Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, caci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sau. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezinta un pacient.


Aceasta este diferenta care exista intre relatia dintre un pacient si terapeutul sau si cea care exista intre un discipol si maestrul sau. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi si-au pierdut entitatile separate si au devenit una. Aceasta unitate este intregul secret.

Imbratisarea este doar un gest care aminteste de unitate, dar chiar si acest gest este de mare folos.


De aceea, ai dreptate. Ma intrebi: „De ce este imbratisarea un instrument terapeutic atat de eficient?“

Da, este, si este doar un gest. Daca este extrem de autentic – daca la el participa inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu intreaga situatie.


Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sa le intelegeti este urmatorul: ideea ca un copil moare, iar in om se naste adolescentul; ca adolescentul moare, iar in el se naste adultul tanar; ca si acesta moare, iar in om se naste adultul matur, si asa maideparte – este gresita.


Copilul nu moare niciodata – nici o etapa nu moare. Copilul ramane de-a pururi, inconjurat de alte experiente, de adolescenta, apoi de tinerete, de maturitate si de batranete, dar nu moare.


Omul este la fel ca o ceapa, alcatuit din mai multe straturi succesive. Daca decojesti ceapa, vei descoperi in curand foile fragede din interior. Cu cat te apropii mai mult de miez, cu atat mai fragede devin ele. Acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste omul: daca patrunzi adanc in interiorul lui vei descoperi intotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.


Imbratisarea permite un asemenea contact. Daca imbratisezi un om cu caldura, cu iubire, daca imbratisarea ta nu reprezinta un simplu gest golit de semnificatie, ci unul autentic, daca inima ta participa la el, intri imediat in contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafata reprezinta un act cu o imensa valoare terapeutica, intrucat inocenta copilului este vindecatoare in sine. Ea nu a fost corupta. Ai atins astfel miezul pur al persoanei in care coruptia nu a patruns niciodata, iar acest lucru este suficient pentru a declansa procesul de vindecare.


Copiii sunt atat de puri, atat de plini de vitalitate, debordeaza de atata energie. Regasirea acestei energii este suficienta pentru a-l vindeca pe om. Important este sa scoti acest copil la lumina, iar imbratisarea este una din modalitatile cele mai eficiente.


Autoanaliza este o cale mentala; imbratisarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, in timp ce inima este sursa oricarei vindecari.

 www.esoterism.ro

luni, 23 iulie 2012

Moartea,solutia aparenta a unor necazuri

Moartea a luat nastere in clipa savarsirii primului pacat. Pacatul a nascut moartea trupeasca si inca o naste pe cea sufleteasca. Acela care nu crede in Dumnezeu este mort sufleteste, chiar daca mai traieste inca trupeste. Necredinciosul vede in moarte un capat de drum, un moment in care atat trupul, cat si sufletul sau, inceteaza de a mai exista.
Un personaj dintr-o scriere semnata de Gabriel Marcel spune: "Sa iubesti pe cineva inseamna sa-i spui: Tu nu vei muri." Este clar ca acesta nu se refera la moartea trupeasca, ci la vesnicia sufletului si la vesnicia iubirii purtate aceluia. Cum se poate vorbi insa de iubire in viata celor care vad in moarte un sfarsit a toate, iar nu un inceput al vesniciei?
Moartea, aparenta solutie a unor necazuri
Doar un om mort sufleteste poate vedea moartea trupeasca drept o solutie in suferintele intampinate in viata. Cand omul nu crede in nemurirea sufletului, atunci el se raporteaza la viata doar trupeste, in momentele mai grele ale vietii, moartea lui sau a celorlalti, aparand ca o solutie ca oricare alta.
Moartea este vazuta ca o solutie de a scapa de anumite greutati numai de cei care nu sunt acorati in realitatea vietii, necrezand in Dumnezeu si in viata vesnica. Parintele Paisie Aghioritul spune ca "oamenii sufera pentru ca nu inteleg sensul vietii; atunci cand acest sens este inteles, toate lucrurile se indreapta". Dostoievski, crezand cu tarie ca numai credinta crestina in nemurirea sufletului umple viata de sens si, prin aceasta, ne mantuieste, marturiseste: "Taina existentei omenesti nu consta numai in faptul de a trai, ci si in a sti pentru ce traim."
Sufletul este vesnic, asemenea Celui care l-a creat. O cantare din slujba inmormantarii aminteste de frica pe care o simte sufletul, atunci cand se desparte de trup: "Vai, cata lupta are sufletul cand se desparte de trup! Vai, cat lacrimeaza atunci si nu are cine sa-i ajute! Catre ingeri isi ridica ochii, catre oameni se uita, dar nimeni nu-l poate ajuta." Cei care nu au crezut in nemurirea sufletului lor se vor infricosa cu atat mai mult in acel ceas de taina, cand li se vor deschide ochii cei nevazuti si vor privi cele vesnice.
Moartea personala sau a unor cunoscuti este vazuta drept o solutie a unor necazuri si suferinte doar de cei care nu cred in viata vesnica. Sinuciderea se afla la indemana tuturor acelora care cred ca astfel pot scapa de suferinta, ignorand Cuvantul lui Dumnezeu si iubirea celor de aproape ai lor, carora le intorc spatele. Mai apoi, acela care nu-si pretuieste viata proprie, aceluia, desigur, ii este indiferenta si viata altora. Astfel, moartea celui betiv si violent este vazuta ca o binecuvantare, cei de aproape scapand astfel de suferinta; moartea celui care ne uraste si ne face sa suferim este aproape ceruta lui Dumnezeu, crezand ca doar asa ne putem odihni; moartea celui bolnav incurabil este de dorit, ingrijirea acestuia solicitand prea mult efort; moartea celui batran este asteptata, neputintele acestuia fiind greu de rabdat.
Moartea celor care ne fac viata grea nu a fost, nu este si nu va fi niciodata o solutie reala in vederea indepartarii unor suferinte personale. Un sot violent, o ruda alcoolica, un copil bolnav sau un bunic "prea" batran nu vor fi niciodata indeajuns pentru a-L face pe Dumnezeu sa nu-i mai iubeasca. Tot asa, acestea nu trebuie sa ne fie noua suficiente pentru a gandi ca moartea lor ne poate aduce odihna. Singura moarte care solutioneaza toate problemele si suferintele vietii este si va ramane doar moartea Mantuitorului Iisus Hristos, care ne-a aratat iubirea lui Dumnezeu si ne-a adus Invierea.
Sotul, sotia, copiii, rudele, colegii de munca, vecinii, prietenii, locul in care traim si timpul vietii noastre sunt cele mai bune conditii in care ne putem mantui, oricat de aspre ar parea unele dintre acestea. Inca si mai mult, nu numai pe noi suntem datori sa ne mantuim-sfintim, ci si pe cei de langa noi.
"Cei rai si cei buni trebuie sa stea impreuna, sa se inteleaga cumva, acasa, la serviciu, peste tot. Cei cu ravna duhovniceasca stau in mijlocul celorlalti, nestiuti de nimeni, si se roaga in taina si Dumnezeu lucreaza prin ei. Si asa, fara sa se bage de seama, Domnul schimba raul in bine. Aici e marea taina, ca Dumnezeu asteapta pana la sfarsit si cei rai se pot intoarce in ultimul ceas. Cu o rugaciune curata, inaltata catre Hristos, sfintii au scos pe aproapele din iad. Important e sa pui intre tine si celalalt pe Hristos, ca El este Calea de la inima la inima." (Parintele Ghelasie de la Frasinei)
Moartea celor de langa noi este vazuta cu alti ochi in cadrul slujbei de inmormantare. Sezand langa trupul neinsufletit al sotului, sotia indurerata se jelea cu amar, zicand: "De ce ai plecat? Ma obisnuisem cu tine, asa cum erai." Am aflat, mai apoi, ca de ani de zile, sotul zacea imobilizat in pat, bolnav cu trupul si cu sufletul, necredincios si betiv. Sotia, credincioasa si iubitoare, il ingrijise fara cartire in tot acest timp. Chiar si asa, acea sotie nu isi dorea moartea sotului, ci viata lui si intoarcerea la Dumnezeu.
Cuvantul rostit la inmormantarea sotului arata ca moartea nu este o solutie in nici un caz, indiferent de greutatile aparente sau reale ce trebuie indurate, rabdate si arse in focul iubirii jertfelnice. Sa credem cu tarie ca noi nu ne iubim pe noi insine mai mult decat ne iubeste Dumnezeu, iar daca Dumnezeu ingaduie anumite greutati in viata noastra, o face numai pentru mantuirea noastra si a celor de aproape ai nostri, ca sa traim vesnic in odihna Lui.
Teodor Danalache

joi, 19 iulie 2012

Terapie prin rugaciune

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din  Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin. 
"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .

"Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."[2]
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa
 după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare.. De aceea, în 
Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.

A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat.
Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..

Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.

"Apa "distinge" nivelul de credinţă al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

Tradus din rusă în engleză de Julia Bulighina. Trad. Din engleză în română Cristina M. C1999-2009 "Pravda Ru"

duminică, 15 iulie 2012

7 Reguli filocalice pentru restabilirea sanatatii

1. Starea de bine mintal grabeste refacerea fizica
Este regula numarul unu, si toate celelalte sunt detalii ale ei. Starea de bine mental grabeste refacerea fizica… Sanatatea noastra este o functie a psihicului si a gandirii pozitive. Omul este ceea ce gandeste. O gandire care selecteaza afecte pozitiv, o gandire bazata pe multumire ferma va asigura o sanatate buna sau o recuperare rapida. Aceasta se intampla deoarece traim intr-o lume in care pierdem adesea conditia sanatatii celei bune. Multumirea launtrica este garantul pastrarii acestei stari.
Cum se poate dobandi multumirea? Muta mintea de la „veacul acesta“ si mintea se va schimba. Intrebati-va: suntem multumiti? Exista o relatie intre multumire si inteligenta, intre multumire si intelegere. Daca esti tipul cerebral, intai intelegi lumea si esti multumit ca lumea este ceea ce este. Daca apartii tipului intuitiv, afectiv, intai iti creezi starea de multumire, si va urma intelegerea. Depinde carui tip mental ii apartii. Daca dominanta este intuitiva, atunci creeaza-ti o stare de multumire; din ea va rezulta inteligenta. Daca dominanta este cerebrala, atunci intelegerea creeaza multumire.
Este un fapt valabil si in relatia dintre doi oameni, doi soti. V-ati pus vreodata intrebarea de ce apar frecvent situatii conflictuale intre soti? Pentru ca nici unul nu intelege natura celuilalt. De pilda, femeia trebuie inteleasa din punct de vedere al dinamicii afective. Osciland intre inchidere si deschidere. Ca sa se refaca afectiv, uneori femeia se inchide, se retrage in sine, pare mahnita. Barbatul o vede inchisa si retrasa si atunci se gandeste ca sentimentele ei fata de el s-au racit. Dar acel barbat nu intelege ca asa-zisa raceala a femeii este o faza naturala, prin care ea trebuie sa treaca pentru a-si reface comportamentul afectiv.
Dinamica masculina este alta, osciland intre fuga si revenire. Ca sa-si refaca afectivitatea, barbatul fuge. Iata de ce, atunci cand vede un barbat „fugind“, femeia n-ar trebui sa se teama ca sentimentele lui fata de ea s-au racit; ea ar trebui sa stie ca dinamica lui afectiva se reface prin fuga. Aceasta idee nu trebuie inteleasa eronat, cum ca cei care fug au si dreptate s-o faca. Fuga poate fi exprimata divers — un barbat „fuge“ in cititul presei, e absent din casa. E si asta o fuga. Sau „fuge“ sa joace table cu vreun vecin. Sau „fuge“ la manastire, daca este mai pios. Femeia trebuie sa inteleaga ca barbatul are, la un moment dat, nevoie sa „fuga“. Intelegerea faptului ca asemenea stari sunt naturale ar putea evita numeroase conflicte, conflicte care genereaza ulterior perturbari de personalitate ale membrilor familiei — fie localizate pe termen scurt, fie cu amprenta de durata aspra copiilor.
Psihologii au explicat deja ca majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii nostri mai tarziu, sunt cauzate de conflictele din familie,aparute in perioada copilariei. Aceasta este, deci, prima regula: sanatatea este o consecinta a binelui mental. Iar acest bine mental are la baza intelegerea si starea de multumire. Nu de automultumire, ci acea multumire care, la urma urmei, inseamna intelegere.

2. Nu considera boala ca o pedeapsa pentru pacate
Unii considera boala ca fiind o pedeapsa pentru pacate: aceasta este o dovada de slabire psihica. Omul bolnav se reface mai greu, atunci cand considera ca a fost batut de Dumnezeu, si ca Atotputernicul i-a dat boala, in chip de pedeapsa. Dar daca boala nu este o pedeapsa pentru pacate, ce este ea, atunci? Putem vorbi despre boala ca fiind o oprire de la pacat, o informatie, o atentionare ca am incalcat o lege.
Intr-o carte celebra, care se cheama Calatorie inspre soare apune, personajul principal este o maimuta. O maimuta poznasa, nascuta dintr-o piatra. Ea se duce sa caute initierea. Un maestru o ajuta sa obtina initierea si astfel, ea a devenit „egala cerului“, nemuritoare. Insa, cu toate ca era nemuritoare, maimuta tot facea pozne. Tot asa e si situatia omului: desi dobandeste atata stiinta, salbaticia din el nu dispare. Ei bine, aceasta maimuta, ajungand la un moment dat in cer, face taraboi printre sfinti, rastoarna niste cazane unde se fierbea elixirul vietii, strica niste tocmeli… Sfintii se supara si se plang lui Dumnezeu, ca o maimuta intoarce totul cu susul in jos. Si atunci Dumnezeu ii spune lui Buddha: „Ia tu maimuta asta, ca e din India, e din tara ta. Ia-o si da-i un leac sa se astampere!“ Si Buddha a luat un cerculet de fier, l-a pus pe capul maimutei si l-a fixat bine, ca ea sa nu-s poata da jos, spunandu-i: „De cate ori vei calca o lege divina, cercul te va strange!“ Si a venit maimuta pe Pamant; cum facea o pozna mare, cerculetul o strangea si atunci se cumintea.
Iata deci ca durerea ei de cap nu era o pedeapsa, ci o informatie ca a incalcat o lege sacra, o lege impotriva vietii. Noi nu stim ca, in realitate, am incalcat o lege, iar ca daca ne-am corecta atitudinea si n-am mai incalca legea, ne-ar lasa durerea de cap, fara pastila si fara doctor. Iata deci ca boala nu e o pedeapsa pentru pacat, ci o oprire de la pacat.
S-a pus adesea intrebarea: „De ce ne imbolnavim?“ Un raspuns ar fi ca ne imbolnavim ca sa ne amintim de Dumnezeu. Intotdeauna cand suntem bolnav, ne amintim de Dumnezeu. Putem spune ca, de fapt, ne imbolnavim ca sa ne smerim, ca sa ne aducem aminte ca suntem trecatori. In afara de asta, de ce ne mai imbolnavim? Ne imbolnavim ca sa smulgem tandrete. In lumea aceasta, in care toti sunt grabiti, nimeni nu vrea, nu are timp sa ne dea tandrete. Atunci, inconstient, ce facem? Ne imbolnavim, ca sa smulgem tandrete, caldura. Le amintim celor din jur ca ne datoreaza caldura, caci ei uita! Toti datoram ceva semenului nostru.

3. Boala nu trebuie privita ca o catastrofa, ci ca un prilej de introspectie, de liniste, de intrerupere a gandurilor
Definitia pacatului o stim. Pacatul reprezinta grijile si incalcarea celor trei legi universale revelate. Daca pana acum nu stiati foarte limpede ce inseamna „pacat“, iata o definitie care sa va ajute. Pacat inseamna sa-ti faci griji — daca-ti faci griji, ai pacate. Grijile ne imputineaza linistea, imputineaza viata. „Rumegarea“ gandurilor slabeste omul. Boala prilejuieste aceasta intrerupere a grijilor; este o oprire fortata din „mecanica pacatului“, din mecanica vietii pline de pacate. Exista o a 11-a porunca — noi stim doar 10, pe care le-am interiorizat si dupa care ne conducem. Porunca a 11-a apare ca un verset in Psalmul 45 si suna asa: „Opreste-te si cunoaste!“ („Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu“ Ps. 45:10). Consideram aceasta fraza ca porunca a 11-a.
Stiti ca in Pentateuh (Vechiul Testament) sunt 613 porunci?! In afara de cele 10, cele mai importante, din primele 5 Carti ale lui Moise, apar deci si multe altele. Iar a 11-a ar fi „Opreste-te si cunoaste!“. Nu poti ajunge la cunoastere, din mers. Noi trebuie sa descoperim oprirea spirituala. Opreste-te si citeste Filocalia sau Patericul. Opreste-te si petrece un minut de introspectie. Introspectie inseamna linistea interioara. Nu analiza interiorul: analiza este un viciu intelectual. Introspectia este doar liniste interioara.
Opreste-te deci si cunoaste inaltimea ta spirituala, precum si dimensiunea ta cea mare. Aceasta a 11-a porunca este incununarea celor 10 porunci cunoscute, dupa ce te-ai civilizat, cand incepi sa-ti descoperi dimensiunea metafizica. „OPRIREA“ este o practica. Ea a fost dezvoltata in Filocalie, care a propus „exercitiul celor 6 opriri“. Acest „opreste-te!“ se poate referi si la controlul celor 6 surse de agitatie si dezorganizare a personalitatii. Prima oprire este stabilitatea fizica: ea atrage dupa sine stabilitatea mintii si lipsa grijilor. A doua oprire este oprirea de la pacat. A treia oprire este oprirea de la mancarea care ne aprinde. A patra oprire: de la a ne aduna cu oamenii inferiori moral — deci un indemn de a te aduna cu oameni sporiti, cu oameni cu preocupari inalte. Oprirea este stazis. In greceste, stazis inseamna exercitiu spiritual, cum ar fi rugaciunea. Si rugaciunea este tot oprire. Aceasta este deci regula a treia: boala e un prilej de oprire, de introspectie.
Omul se imbolnaveste nu numai pentru ca incalca o lege, ci ca sa-si aminteasca de o lege sacra si sa se schimbe…

4. Boala este un prilej de schimbare
Daca vom privi boala din acest punct de vedere si daca nu ne vom mai teme de ea, vom constata ca astfel iesim mai repede din boala. Dupa ce au fost bolnavi, multi oameni si-au schimbat modul de a manca, de a trai, de a (con)vietui.

5. Devii sanatos, daca iti doresti cu adevarat acest lucru
Asta inseamna, intrucatva, ca multi sunt bolnavi pentru ca, in inconstient, ei se lasa sa fie bolnavi. Afirmatia poate parea, la prima vedere, socanta. Si totusi, ei sunt bolnavi, in primul rand ca sa-si atraga un beneficiu: vor sa fie tratati ca niste copii. Cand lupta vietii ne copleseste, toti simtim nevoia sa fim tratati precum copiii; atunci, subconstientul „cheama“ o boala. Daca vrei cu adevarat sa devii sanatos, devii sanatos.

6. Ajuta-ti subconstientul sa grabeasca vindecarea
Acest lucru este posibil: sa-ti ajuti subconstientul. Este un proces care se petrece in stare de relaxare, intr-o stare destinsa — mai ales daca esti bolnav. Relaxat, cu ochii inchisi, repeta-ti formule de insanatosire. Cea mai cunoscuta astfel de formula este: „Ma simt din ce in ce mai bine, pe zi ce trece, din toate punctele de vedere“; ea trebuie rostita la indicativ prezent, pentru ca subconstientul nu cunoaste alte timpuri verbale. Aceasta formula a fost folosita de dr. Emile Coué, care a vindecat, prin ea si printr-un climat psihic spiritual, sute de cazuri. Repetarea acestei formule duce la preluarea ei de catre rinencefal, iar rinencefalul transmite comenzile de refacere, acolo unde este nevoie. Rinencefalul, diencefalul si formatiunile reticulare trimit comenzile de refacere, acolo unde este slabita structura noastra. Daca aceasta formula este repetata de trei ori pe zi, in perioadele in care ne simtim slabiti, timp de 21 de zile, admitand ca este un caz cronic sau un caz ceva mai complicat, survine intotdeauna o imbunatatire.

7. Pentru cei vrednici, un impas precum o boala poate sa fie un prag initiatic
Boala nu numai ca iti da o informatie despre viata, dar iti poate crea si conditia unei schimbari mentale profunde, o traire initiatica. Acestea sunt regulile restabilirii sanatatii. Ajungem din nou la regula dintai: starea de bine mental intretine starea de bine fizic si grabeste refacerea fizica. Cu cat vom supraveghea mai bine mentalul, cu atat vom stapani starea de sanatate. Omul ar trebui sa stie nu numai cum poate sa-si revina, cum sa-si restabileasca sanatatea. El ar trebui sa stie cate ceva despre corelarea dintre greseala si boala — ce tip de greseala naste o categorie de boala — tocmai pentru a evita imbolnavirea. Asta trebuie retinut: faptul ca, sanatosi fiind, putem sa evitam o eventuala imbolnavire, prin starea de bine mental. Starea aceasta de bine mental poate fi cladita prin autoimpunere si prin purificare.
Predispozitia noastra pentru boala vine din predispozitia pe care o avem de a alege raul. Noi suntem cei care alegem raul. Dumnezeu nu vrea raul omului; omul alege raul. Omul alege raul, pentru ca este uneori nestiutor. Nu stie exact ce e bine si ce e rau. Alteori, omul alege raul din constrangere. E constrans sa il aleaga. Constrangerea tine de firea omului, inca de la nastere. Originea bolilor depaseste, adesea, puterea noastra de intelegere.
Exista 3 origini reperabile :
1. Unele boli sunt genetice sau ancestrale: te-ai nascut cu o povara in soarta. Nu esti raspunzator de aceste boli, ele sunt niste poveri. Te-ai nascut cu ele.
2. Alte boli provin din conflictele sau traumele avute in perioada prenatala si in copilarie. Daca au existat conflicte puternice sau traume in acea perioada, individul le va resimti in tot timpul vietii. Iata de ce copilaria, familia, mediul sacru al casei trebuie privire cu mare grija.
3. Boli cu surse nomice. Nomos, in limba greaca, inseamna lege. Acestea sunt bolile despre care deja am vorbit, venite dintr-o incalcare a Legii revelate. Si este palierul actual: cumul cotidian de erori.
Pe langa toate acestea, la maturitate putem sa observam ca in noi exista o predispozitie la imbolnavire, in functie de anumite coordonate — doua la numar. Adica: (1) ne imbolnavim pentru ca suntem agresivi si (2) ne imbolnavim pentru ca ne simtim vinovati.
Agresivul si vinovatul se imbolnavesc mai usor. Neagresivul si nevinovatul fac fata multor conditii grele, fara sa se imbolnaveasca; fac fata si mediilor contaminate, fara sa se imbolnaveasca. In privinta agresivitatii, trebuie spus ca de multe ori nici nu o constientizam. Va stiti agresivi? Cu siguranta, nu!
Exista printre cunostintele mele, un domn care este foarte bisericos; are circa 40 de ani, merge la biserica, este un bun inchinator, un practicant al religiei. Cu toate aceste calitati, femeia de langa el, prietena lui, simtea langa el un disconfort extraordinar. Cei doi au venit la mine sa ma intrebe de ce se intampla acest lucru, de ce ea simte astfel. Daca o priveai pe tanara cu un ochi care vede aura, constatai ca in preajma barbatului respectiv aura ei era perforata, zdrentuita parca. Concluzia este ca barbatul avea o agresivitate inconstienta, foarte puternica, care zdrentuia aura partenerei sale. El s-a mirat atunci — de unde agresivitate, cand se stia pios, milostiv? Stand un pic de vorba cu el, am aflat ca mai fusese casatorit, divortase si ii purta o ura inversunata, primei sale sotii. E lesne de inteles ca, in preajma lui, orice femeie simte un mare disconfort, pentru ca el se impotriveste femeii in sine. Afland acestea, barbatul m-a intrebat ce-i de facut. „Trebuie sa-ti rezolvi agresivitatea inconstienta“, i-am spus. In viata sa constienta, el era bun, milostiv, insa inconstient era agresiv. El stia ca este bun ca painea lui Dumnezeu — facea si pomeni, punea lumanari la biserica — nu agresiv.
„Cum sa-mi dizolv agresivitatea inconstienta?“ m-a intrebat.
L-am sfatuit ca in fiecare zi, in rugaciunile sale, sa o pomeneasca pe fosta lui sotie si sa ceara pentru ea putere, sanatate, gandire buna.
„Cum sa cer asa ceva pentru ea? Este o scorpie, cea mai mare scorpie!, a ripostat el. Nu pot sa ma rog pentru ea!“
„Trebuie sa depasesti acest nu pot! Numai daca te rogi pentru ea, o sa-ti dizolvi agresivitatea inconstienta“.
„Dar nu merita…“, mi-a raspuns.
„Tocmai pentru ca nu merita! Cu cat te rogi mai mult pentru ea, cu atat ea va inflori, acolo unde se afla“.
„Dar nu merita sa infloreasca! Vreau sa piara, sa se usuce!“
„Iata, cred ca ti-ai constientizat destul de bine de ce, cand se afla langa tine, partenera are aura zdrentuita!“, i-am zis eu atunci.

Ce se intampla, cand ai o aura zdrentuita? Esti vulnerabil. Poti sa iei foarte usor o gripa sau o infectie, de exemplu. In acelasi timp, poti resimti influenta negativa ce vine dinspre o anumita persoana, sau pur si simplu din campurile din jurul nostru (din care, cand suntem sanatosi, selectam numai pozitivitatea). Revenind, pot sa va spun ca acel pacient a reusit, pana la urma, sa se vindece, sa se roage cu bucurie pentru acea „scorpie“. In cele din urma, a inceput sa vada ca nu era chiar asa de scorpie cum credea el, si ca numai incarcatura lui de ura o facea pe fosta lui sotie sa para atat de rea.
Cu totii avem o doza de agresivitate inconstienta, sa stiti. Ne nastem cu ea. Ea este baza complexului Cain. Inconstient, vrei sa-l elimini pe semenul tau. Omul se simte bine daca elimina un om. Subconstientul se simte bine, cand lichideaza pe cineva, cand extermina. Ce inseamna acest lucru? Sa ne gandim la serviciu, de exemplu. Toti colegii iti par rai si uraciosi. Te-ai simti bine, daca ai reusi zilnic sa elimini cate unul… Inconstient, deci, purtam in noi complexul Cain — unii mai puternic, altii mai slab. Cert este ca acest complex produce in noi o anumita vulnerabilitate. Cum dispare agresivitatea inconstienta? La modul practic, aceasta agresivitate dispare mancand mai des verdeturi. E un lucru la indemana noastra. Daca mananci verdeturi, descreste agresivitatea inconstienta — foarte simplu. Este una dintre cele 6 retineri: retinerea de la hrana care aprinde simturile, care aprinde agresivitatea. Noi nu ne dam seama, mancam asemenea hrana spre imputinarea vietii noastre si spre uratirea ei.
Dar mai ales terapia iertarii si ofranda remediaza agresivitatea inconstienta. „Impaca-te cu aproapele tau… cu fratele tau, cu parasul tau“. (Matei 5:23-25). Daca ai o aversiune fata de cineva, atunci la rugaciune evoca-i fata senina si „daruieste-i“ mental: pace, sanatate si Har. Agresivitatea inconstienta se imparte si ea in 3 categorii: impotriva ta, impotriva semenului tau si impotriva spatiului in care traiesti. Conflictul psihic cu spatiul predispune la boli de piele, dar si la dizarmonii nervoase.
Cei agresivi impotriva lor insisi sunt foarte multi. Poate tu crezi despre tine ca esti bland. Adesea cei blanzi ii iarta pe toti ceilalti si se ataca pe ei insisi. Asta este o agresivitate impotriva ta. Sa nu spui niciodata: „Nu merit sa traiesc“. Aceasta agresivitate naste predispozitii maladive in zona bazala, a energiilor ancestrale. Bolile uterului pornesc de la aceasta atitudine, de la aceasta auto-depreciere, de la aceasta atitudine de a minimaliza femeia. Daca aveti probleme in zona bazala, la aparatul uretral, sa stiti deci, ca prima masura pe care trebuie s-o luati este sa va schimbati atitudinea fata de voi inseva. Orice alta depreciere naste aici vulnerabilitate.
Text de:  Vasile ANDRU din volumul “Rugăciuni cu puteri vindecătoare”

CANTAREA CANTARILOR

Potrivit traditiei ebraice, titlul este dat de primele doua cuvinte ale cartii: Shir Hashirim(in latina Canticum Canticorum)-Cantarea Cantarilor, adica cea mai valoroasa dintre multele cantari ale lui Solomon(1 Regi 4,32) Pentru cei mai multi dintre cititorii cartii Cantarea cantarilor, ramane o mare enigma prezenta acesteia in canonul Sfintei Scripturi si nu putini ridica din sprancene a mirare afland ca tocmai aceasta carte a Bibliei era citita la templu si in sinagogile evreiesti in cadrul marii sarbatori a Pastelui
Intregul cantec este, la prima citire, simpla poveste de dragoste dintre Solomon si tarancuta din nordul Palestinei, poveste frumoasa, terminata frumos Cantarea cantarilor ilustreaza, insa, si dragoste lui Dumnezeu pentru poporul Sau Tipologia nu este deloc ciudata Relatia dintre Dumnezeu si poporul legamantului mai este prezentata si in alte pasaje ale Scripturii prin legatura dintre sot si sotie(Isaia 54,2;2 Corinteni 11,2) Acum este logica prezenta acestui cant de dragoste intre cartile Bibliei si tot logica este si citirea lui la marea sarbatoare a eliberarii Mai sunt inca multe intrebari care asteapta raspuns,una dintre ele fiind: pana  unde merge cu analogia Solomon/sulamita-Dumnezeu/poporul Sau?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare si la multe altele, este necesara o trecere in revista a diferitelor metode de interpretare a cartii Cantarea Cantarilor

1.INTERPRETAREA NATURALISTA, PROFANA

Sustine ca avem de-a face cu o poveste orientala de dragoste si atata tot, poveste al carei singur merit este incarcatura de emotie lirica si sufleteasca Este prezentarea idealului divin al iubirii,fiind, astfel, un tratat de instruire maritala a tinerilor, nici vorba de vreo asociere cu dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Sau
Privind lucrurile asa, ramane o enigma prezenta si, mai mult, locul privilegiat al cartii intre scrierile sacre ale Scripturii
Marele exeget Teodor din Antiohia(350-428 d.Hr.), in tinerete prieten cu Sfantul Ioan Gura de Aur si , mai tarziu, episcop de Mopsuetia, in Cilicia, este precursorul acestei metode hermeneutice in interpretarea acestei carti, avand cativa urmasi in Renastere Din comentariul lui la Cantarea cantarilor s-au pastrat doar patru citate, suficient insa pentru a cunoaste principiile lui calauzitoare

2.INTERPRETAREA ALEGORICA

Pornind de la principiile specifice acestei metode hermeneutice, evreii au vazut in Cantarea cantarilor doar ilustrarea dragostei lui Dumnezeu pentru Israel, iar crestinii dragostea lui Hristos pentru Biserica Personajele prezente in carte (Solomon si sulamita) sunt neimportante si irelevante
Inceputurile alegorizarii Scripturii in biserica crestina pot fi trasate inapoi in timp pana la scoala din Alexandria si la reprezentantul ei de seama, Origen(184-254 d.Hr.) Sistemul alegoriei s-a nascut din fuziunea dintre filosofia greaca si crestinism Ca o ilustrare a urmarilor aplicarii acestei metode pentru a interpreta Cantarea cantarilor, oferim in continuare cateva exemple, deja clasice, de alegorizare: obrajii sunamitei-crestinii neevrei si faptele bune;lantisorul ei de aur-credinta;nardul(parfumul)-renasterea omenirii; parul miresei, asemeni unei turme de capre-convertirea la crestinism a popoarelor; cele 80 de sotii ale lui Solomon-admiterea neevreilor in Biserica lui Dumnezeu; ombilicul sunamitei-paharul din care sorb toti cei insetati dupa salvarea lui Dumnezeu(vezi Matei 5,6); sanii tinerei-Vechiul si Noul Testament Exemplele de mai sus ilustreaza deserviciul pe care il aduce Bibliei aplicarea metodei alegoriei Pe langa tragi-comicele asocieri, care stirbesc din autoritatea si demnitatea Cuvantului lui Dumnezeu, exista inca un pericol mai mare Daca Scriptura este  taram al alegoriei, de ce sa nu interpretam si porunca "Sa nu comiti adulter", ca insemnand "Sa nu bei ulei de masline", iar porunca "Sa nu ucizi" ca
"Sa nu asculti muzica pe stomacul gol"? Ce autoritate normativa mai are Biblia? Nici una. Sfanta Scriptura ajunge la cheremul interpretului ei , care o dezbraca de divin si ii imbraca mesajul in omenescul si dupa gustul propriei imaginatii

3.INTERPRETAREA TIPOLOGICA

Aceasta pastreaza, spre deosebire de interpretarea alegorica, fundalul istoric al scrierii, astfel incat pasajul nu este rupt din context si fortat sa transmita un mesaj pe care autorul sau nu l-a intentionat
Interpretand textul dupa principiile de bun simt ale interpretarii tipologice, afirmam ca in Cantarea cantarilor este descrisa povestea de iubire dintre Solomon si frumoasa sulamita, iar Solomon devine un simbol al iubirii lui Dumnezeu pentru poporul legamantului
Avem in fata un poem cu dezvoltare neliniara si neprogresiva, sinuos si arborescent Timpul este razlet, un amestec de prezent si trecut, de amintiri si dorinte, de intamplari si de vise altcandva visate, un zbucium fericit al carui ton urca si coboara, se schimba, se repeta ,revine
Iubirea din Cantarea cantarilor se rosteste in in cuvintele Cantarii cantarilor si nu exista decat prin ele Cum este iubirea din acest poem? Desavarsita in intensitatea si daruirea ei, impartasita pana la  a nu se sti intotdeauna bine cine vorbeste despre cine Cu toate cautarile si chemarile ei, iubirea din Cantarea cantarilor este mereu  implinita in esenta ei, o iubire fericita cu o putere care o face sa fie o iubire fara moarte Iar daca iubitii isi spun ca sunt bolnavi de iubire, este doar un fel de a spune ca in iubirea lor este sanatate dinamica si nu tanguire si febra maligna In lumea lor sunt munti si vai, pe care curg paraie, unde isi au salasul lei si leoparzi; munti inalti, de pe care iubita este rugata sa isi coboare privirea Lumea e plina de gradini,livezi si vii, totul este rodnic si nici desertul nu este arid Baldachinul regelui se arata nu venind ca un vartej de nisip, ci ca un stalp de miresme Spatiul e plin de vietati: nu numai lei si leoparzi, dar si vulpi si porumbei tineri, unii odihnindu-se pe apele line ale unui lac E plin  si de turme de oi: unele vin de la scaldatoare, altele pasc printre crini E trandafirul din Saron, sunt crinii vailor si crinii care cresc printre spini cum se inalta, in frumusetea ei, iubita
Singurul lucru care se petrece este iubirea, dar nu intr-o poveste cu sir, ci in intamplari razlete, care se rotesc in jurul unui ax nevazut Nu stim bine niciodata daca cel ce vorbeste isi rosteste propriile-i cuvinte sau le citeaza pe ale celuilalt, daca vorbesc unul despre altul fiind amandoi de fata sau doar monologheaza fiecare in singuratate, poate vorbind in gand, poate in vis,poate inganandu-se Iubitii isi sunt cand aproape, bucurandu-se de dragostea lor, intr-o hoinareala nocturna, cand sunt departe, cautandu-se in puterea noptii.Iubitul vine, pandeste la fereastra, atinge clanta, apoi nu se mai afla nicaieri, irosit in intuneric,iar iubita, ratacind prin cetate, este brutalizata de paznicii noptii Si toate acestea se produc deodata, desi se vede limpede ca nimic dinauntru sau dinafara nu-i va putea desface din iubirea lor
Aceasta este Cantarea cantarilor Este poezie, poezie de dragoste Prezenta ei in Scripturi nu este nicidecum intamplatoare(2 Timotei 3,16-17) Dumnezeu a ales sa Isi asocieze Numele si descoperirea de Sine cu acest imn al iubirii curate si asta spune mult Spune mult si despre iubire, spune mult si despre Dumnezeu
Incolo, sa ne bucuram mintea si sufletul de poezie, de iubire si bineanteles de recunostinta

joi, 12 iulie 2012

Cele 7 super alimente din Biblie

Daca deschidem Biblia la Deuteronom 8:8 si 8:9 vedem ca Dumnezeu le promite evreilor “o tara in care se afla grau, orz, vita de vie, smochine si rodii … maslini, untdelemn si miere, in care fara lipsa vei manca si nu vei duce lipsa de nimic”.
Desi profetii antici precum Moise (Deuteronomul se mai numeste si A cincea carte a lui Moise) nu invatasera inca despre termenul “antioxidant”, ei cunosteau secrete bine pastrate, oferite direct de divinitate.
Astfel, a luat nastere lista biblica de “super alimente”. Iata mai jos care sunt acestea si de ce sunt atat de sanatoase pentru organism.

1. Graul

Aceasta cereala pe care o putem regasi atat in painea cea de toate zilele, cat si in paste ori prajituri, este mai sanatoasa atunci cand este procesata cat mai putin posibil.
Produsele din grau integral contin peste 30% din doza zilnica de fibre de care organismul uman are nevoie. De asemenea, sunt foarte bogate in mangan si magneziu.
O dieta bogata in cereale integrale este extraordinara deoarece creste nivelul de energie din corp si totodata scade riscul de diabet de tip II, pietre la rinichi si alte probleme de sanatate, mai mult sau mai putin grave.

2. Orzul

Orzul este o alta cereala integrala pe care o putem regasi in paine, cerealele de la micul dejun sau supele sanatoase de iarna.
Foarte bogat in fibre, orzul este extraordinar pentru sanatatea intestinala si poate sa reduca nivelul colesterolului dar si riscul de cancer la colon, diabet de tip II (in special daca este consumat cu regularitate).
De asemenea, orzul contine cupru, despre care a fost descoperit ca ajuta la reducerea simptomelor de artrita.

3. Strugurii (vita de vie)

struguriCu totii stim ca sucul de struguri si vinul sunt gustoase, insa sunt ele bune pentru sanatatea noastra? Ei bine, strugurii contin compusi nutritionali denumiti flavonoide despre care se cunoaste ca pot reduce riscul formarii de cheaguri de sange in organism si protejeaza organismul uman de colesterolul “rau”.


Bogati in antioxidanti, strugurii ofera protectie impotriva bolilor cardiovasculare, mai ales in cazul femeilor.

4. Smochinele

smochineAceste fructe extrem de dulci ce pot fi mancate atat uscate, cat si crude, contin un nivel foarte ridicat de potasiu, o minerala ce ajuta la controlul tensiunii arteriale.
Smochinele sunt de asemenea bogate in fibre dietetice ce ne pot ajuta sa scadem in greutate si sunt o sursa majora de calciu, protejand densitatea oaselor.
Desi nu sunt consumate de om ca atare, frunzele de smochin sunt prelucrate intr-un extract despre care se crede ca poate reduce nivelul de insulina al diabeticilor.
Atunci cand a pictat Capela Sixtina, Michelangelo a reprezentat “fructul interzis” printr-o smochina si nu un mar (ideea ca fructul interzis este un mar vine dintr-o confuzie din limba latina – malum inseamna atat rau – Pomul cunostintei binelui si raului – cat si mar).

5. Rodia

rodiaAcest fruct cu o infatisare oarecum ciudata este foarte in voga in zilele noastre. Poate fi consumat atat in stare naturala, cat si sub forma de suc.
Fiind bogat in antioxidanti, ne apara de colesterolul “rau” si imbunatateste circulatia sangelui in organism.
Rodiile pot de asemenea sa reduca riscul de cancer la san si sa domoleasca simptomele de artrita.

6. Uleiul de masline

ulei de maslineMaslinele si uleiul extra-virgin de masline obtinut prin presarea la rece a acestora contin numerosi antioxidanti care reduc nivelul colesterolului negativ din organismul nostru.
Ele sunt bogate si in acizi grasi nesaturati, in “grasimi bune” care diminueaza efectele colesterolului “rau” si “produc” colesterolul benefic pentru om.
Continand vitamina E, uleiul de masline protejeaza impotriva cancerului la colon, lupta impotriva gastritei si a altor probleme la stomac.

7. Mierea

mierePe langa faptul ca este un indulcitor natural, mierea abunda in antioxidanti si este considerata a fi o substanta anti-virala, anti-bacteriala si anti-fungica.


Prin proprietatea de a atrage si de a retine umiditatea, mierea este un hidratant natural ce intra in compozitia produselor cosmetice hidratante (creme, lotiuni, sampoane si balsamuri).
Prin efectul antiiritant, este utilizata pentru pielea sensibila si produsele de ingrijire a bebelusului.







duminică, 8 iulie 2012

SE UMPLU MASURILE SI SE PLINESC VREMILE-Parintele Arsenie Boca

Providenta vede timpul in functie de om
De aceea, fiindca omul are darul exceptional al fapturilor duhovnicesti-darul libertatii deciziei- si timpul are o functie variabila in Providenta. Daca: "inaintea lui Dumnezeu ,1000 de ani sunt ca o zi si o zi ca 1000 de ani", aceasta se datoreaza si marilor decizii ale libertatii omului pe pamant De aici se inclina lucrurile De aici raspunderile sunt inevitabile Libertatea deciziilor omului nu mai poate interveni cu aceeasi usurinta in modificarea urmarilor cu necesitate ale acestor decizii De aceea omul are nevoie de Dumnezeu, garantul libertatii sale, si Care  are-asa zicand-o libertate mai tare: libertatea absoluta, a armonizarii totului
Libertatea omului  cu libertatea lui Dumnezeu sunt in raport ca timpul cu eternitatea Timpul s-a dat omului cand a renuntat  la starea eternitatii paradisiace
De atunci  a inceput omul starea sa in istorie
In" masurile timpului" in " implinirile vremilor"
Si vremile se umplu cu faptele oamenilor
Iar "soroacele" sunt in mana lui Dumnezeu
El, Dumnezeu,rezolva "crizele vremilor"
Ca omul,  cu mintea lui, mereu infunda in crize timpul in care a crezut
Acestea sunt totodata si limitele naturii omenesti in cele bune si in cele rele
Cele bune lungesc " ziua omului la mii de ani inaintea lui Dumnezeu, pe cand cele rele scurteaza mia de ani a omului la ziua Domnului"
Iar "mia de ani" a omului poate fi viata omului pe pamant
Dumnezeu prevede miscarile libertatii omenesti si de aceea El stie etapele timpului

Arsenie Boca -"Se umplu masurile si se plinesc vremile", editura "Credinta stramoseasca",2009

vineri, 6 iulie 2012

Nasterea unui om nou

Nasterea unui om nou, de Arsenie Boca ("Se umplu masurile si se plinesc vremile Editura "Credinta stramoseasca"-2009)

Ca sa ne dam seama de semnificatia cosmica pe care o are nasterea din Betleem, o integram intre marile referinte ale lui Dumnezeu la intreaga creatie
Patru mari interventii ale lui Dumnezeu fac lumea sa aiba o noima, o explicatie si un sens. Acestea sunt urmatoarele:
     1. Creatia lumii
     2.Potopul ei
     3.Intruparea Mantuitorului si
     4.Sfarsitul lumii
Interventii stihiale, dupa principalele Sale definitii. Astfel:
De doua ori Dumnezeu este" iubire"
Si de doua ori  "sfarsit"
"Iubire":
        -la zidirea fapturii;
        -la refacerea fapturii prin Hristos
"Sfarsit":
        -la potop;
        -la sfarsitul lumii.
Ordinea "istorica " a faptelor lui Dumnezeu e urmatoarea:
1. Creatia lumii-vazute si nevazute- din iubire si dupa definitia' "Eu sunt inceputul si sfarsitul"(Apocalipsa 1,8). Desi prestia totul, dar vazand cat s-a inmultit rautatea oamenilor, "I-a parut rau si S-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant"(Facerea 6,6) si a zis "Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul"(Facerea 6,13)"Asa s-au deschis toate izvoarele adancului si cataractele(cascadele) Cerului"(Facerea 7,11) si a fost:
2. Potopul. Dumnezeu Si-a dezlantuit "cainta"
Din nou fata lui Dumnezeu este iubire:
"16. Ca asa a iubit Dumnezeu lumea, incat si pe Fiul sau, Cel Unul Nascut, l-a dat, ca tot cel ce crede intru El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
17.Ca n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea; ci ca sa se mantuiasca lumea prin El.
18.Cela ce crede intru El, nu se judeca iar cela ce nu crede ,iata este judecat, ca n-a crezut intru numele Celui Unuia nascut,Fiului lui Dumnezeu.
19. Iar judecata aceasta este, ca lumina a venit in lume si oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, ca erau faptele lor rele"(Ioan 3,16-19)

E mai mare iubirea aceasta decat iubirea care a creat lumea. De data aceasta stavilarele dragostei se ridica si aceasta se naste pe pamant, in persoana lui Iisus, parjol de cer, in inimile oamenilor Aceasta e a treia referinta stihiala a lui Dumnezeu in creatie

3 Intruparea lui Dumnezeu intre oameni
Deci astazi se despica istoria omenirii in doua si se incepe cu numararea timpului, in amandoua sensurile: spre inceputul timpului si spre sfarsitul lui
Nasterea lui Iisus in istorie o cumpaneste intre inceput si sfarsit De altfel numai Intruparea Mantuitorului si e un fapt absolut istoric, fiindca inceputul si sfarsitul creatiei numai Dumnezeu le stie. Lumea si veacurile sunt un interval al existentei cufundat in eternitate Limitele lumii, de atingere cu Dumnezeu, inceputul si sfarsitul, nu mai sunt in stiinta omului
                                                   *   *   *
Nasterea lui Dumnezeu ca om e fapta iubirii nemarginite a lui Dumnezeu, care transfigureaza istoria de sensul vesniciei
"Din Betleem"- spunea profetul-are sa vina Acela "a carui obarsie e dintru inceput si se suie pana  in zilele vesniciei"(Miheia 5,1) "Slava lui Dumnezeu intru cei de sus si pe pamant pace, intre oameni bunavoire" (Luca 2,14)
Cu Iisus incepe era pacii Cantecul inceput de ingeri trebuia continuat in istorie
Pacea pe pamant e conditionata de slava care se da sau se refuza lui Dumnezeu.  De asemenea si pacea in suflet are aceeasi conditie
Anatomia ratiunii, autonomia societatii omenesti, nu se pot constitui decat cu pretul pierderii pacii;- ceea ce e de fapt o infrangere, sau mai sincer, o marturisire a neajunsului, a tragediei inerente a constructiilor fara Dumnezeu
Pacea de frica, e o reala pierdere a pacii
Iisus aduce omului pacea care vine de la Dumnezeu Aceasta e un bun duhovnicesc, care nu poate fi creat sau mentinut de arme Dar nici nu S-a atins bine Dumnezeu de tarana faptuirii omenesti si tarana din Ierusalim s-a si cutremurat si a pus mana pe sabie sa se apere de Imparatul pacii
Nu tot asa insa s-au purtat paganii Cei trei printi, intelepti si magi ai rasaritului I se inchina, Ii depun aur la picioare in semn de dajdie, ca unui Imparat peste ei Iar in calitate de preoti Ii aduc smirna si tamaie ca jertfa adevaratului Dumnezeu
Daca pe jidovi i-a cutremurat si inspaimantat numai nasterea Mantuitorului si I s-au aratat dusmani, reprezentantii paganismului in schimb I se inchina(chiar de la nastere) ca unui Imparat si Dumnezeu
Paradoxala primire i-au facut oamenii: unii cu iubirea, altii cu ura
De altfel si Iisus i-a nedumerit de la inceput
A lasat tronul cerului pentru un un staul de vite si tovarasia ingerilor luminii pentru vitele din grajd. Cel ce a impodobit cerul cu stele se naste intr-o iesle:
-Probabil-locul cel mai curat pe care l-a gasit pe pamant.
-Cea mai aspra mustrare a trufiei omenesti
Numai Dumnezeu o putea face:adancul smereniei

marți, 3 iulie 2012

Eclesiastul

  Textul ebraic il numeste pe autor Koheleth, "Invatatorul" sau  "Propovaduitorul", cuvant pe care Septuaginta il traduce in greceste cu Ecclesiastes, care, ca si Koheleth, sugereaza un personaj care convoaca o adunare si vorbeste inaintea ei. Adunarea inaintea careia vorbeste Propovaduitorul este omenirea intreaga, mesajul lui, departe de a se limita la o comunitate determinata, fiind universal
Dovezile interne ale cartii indica spre Solomon, ca autor al ei(vezi Eclesiastul 1,1). Inteleptul propune o filozofie, un fel de a gandi realitatea, rezultat al revelatiei si meditatiei uni om, cu vointa si limitele lui, in incercarea de a intelege lumea. Este un discurs plin de prospetime si de originalitate, o meditatie vie, plina de freamatul gandului si al sufletului
Tot ce pare contradictoriu si incoerent este rezultatul unei gandiri in plina miscare, ce duce la spontaneitatea unor descoperiri succesive, avand accentul unei redactari libere de orice ingradire
Tocmai de aceea, dupa citire, se impune incercarea de armonizare, descoperind structurile de adancime ale textului, coerenta in profunzime
Eclesiastul s-a straduit sa cerceteze lumea cu ochii mereu treji, sa analizeze si sa cantareasca informatiile. La toate acestea a adaugat cuprinderea propriei experiente, experienta unui om care a trait din plin, care a muncit,a construit, a adunat multe bogatii, a cunoscut bucuria si tristetea, placerea si durerea
El marturiseste cu luciditate ca, la la capatul indelungatei sale stradanii, s-a izbit de propriile limite si de limitele omului in general. Desi stie ca lumea, ca lucrare a Domnului, este o realitate coerenta, afirma ca nu ii poate patrunde rostul de la un capat si pana la altul. Intelege ca , desi omul poate pricepe intr-o oarecare masura sensul segmentului de timp dat lui, sensul marelui timp ii ramane strain
Din cate a observat si cercetat Propovaduitorul, ce anume a inteles din viata lumii? El reuseste sa impuna un refren al vietii, fara sa cada  in capcana stereotipiei"Desertaciune a desertaciunilor, toate sunt desertaciune"
Omul se naste din intuneric si tarana si se intoarce in intuneric si tarana. Traieste putin, iar dupa moarte are parte de uitarea a tot ce a fost. Este o faptura efemera, ca si amintirea sa pe pamant Cat traieste trebuie sa trudeasca si sa lupte pentru orice. Dar el vrea sa inteleaga rostul stradaniei si al chinului sau. Desi intelege sensul marunt al lucrurilor, cand este vorba de sensul de ansamblu, trebuie sa isi spuna din nou ca totul este desartaciune
Vede istoria lumii ca pe o eterna repetare a acelorasi lucruri, cu generatii care trec si vin, pe cand pamantul ramane mereu acelasi: soarele apune si rasare, vanturile se duc spre miazanoapte si iarasi se intorc spre miazazi, raurile curg inspre mare si marea nu se umple niciodata Toate sunt mereu aceleasi, nimic nu se schimba, nimic nou nu apare sub soare si totusi ni se cere sa ostenim mereu. Dar de ce? Ce folos are omul din truda lui? In putinii ani care ii sunt dati, il ameninta rasturnarile hazardului, irosirea brumei de castig, trecerea ei in maini straine- de multe ori nevrednice-, nedreptatea sau asuprirea, iar la sfarsit,pentru buni si rai, intelepti si nebuni deopotriva, moartea, dar nu inspaimantatoare, nu un loc al tenebrelor, ci de fapt de preferat vietii" mai fericiti cei morti decat cei vii". Dar cei mai fericiti sunt cei care nu s-au nascut si nu au vazut toate relele  care se petrec sub soare
Pentru oamenii supusi unei astfel de existente, raman placerile, care insa , raportate la sensul vietii, sunt desarte Asa cum desrtaciune a fost pentru el sa isi cladeasca palate, sa sadeasca vii, gradini si livezi sau sa isi adune turme si robi, gramezi de aur si de argint
Nu a gasit nimic care sa nu semene a framantare fara noima, a viata efemera si plina de dureri, a placere inconsistenta, a nebunie si tristete, pierdute in moarte si in uitare
Ceea ce uimeste mai mult decat orice in acest text este ca autorul sau reuseste ca, prin aceste cugetari, sa faca o infuzie a uneia dintre cele mai radicale afirmari ale bucuriei de a fi in lume, sub acelasi soare sub care se perinda zadarnicia si durerea, sub acelasi soare sub care ne luam la intrecere in goana dupa vant
Pare, nu-i asa, o contradictie ireductibila, dar aici sta frumusetea si invatatura Eclesiastului. Iar ca sa afirme aceasta, in ciuda primei aparente, nu coboara la compromis. Nu este nevoie sa fii nebun sau in necunostinta de cauza de realitatea cruda a desertaciunii, ca sa te bucuri de existenta ta Pentru a face din viata un prilej al bucuriei de a fi, este nevoie de ceva pe care Eclesiastul il formuleaza spre sfarsitul discursului sau.
Privind dintr-o perspectiva mai larga, oricat am fi tentati sa ne socotim o "desertaciune a desertaciunii", viata are valoare in sine si, cat esti viu, mai poti spera:" mai bine un caine viu decat un leu mort" De ce sa iti otravesti viata cu spaima relelor care pandesc,de ce sa stai degeaba socotind si numarand la nesfarsit? Mai bine seamana si secera fara sa te gandesti dincotro va bate vantul si cand va ploua. Pretuieste-ti anii tineretii" pana nu infloreste migdalul cu peri albi"(11,5) Desertaciune este tot ce se intampla sub soare, dar ochii tai, dupa ce le-ai cuprins si le-ai inteles pe toate, sa se bucure sa le priveasca "Hainele sa-ti fie albe in orice vreme si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap"(9,8)
Venit de pe buzele inteleptului, indemnul la apararea bucuriei date noua nu suna nicidecum condamnabil Cel ce stie sa se bucure printre greutati si necazuri este povatuit sa nu cada in excese, nici macar de virtute, sa nu isi lase inima roasa de nelinisti, sa nu faca promisiuni pe negandite sau sa se cheltuiasca pe sine in vorbiri fara rost si in veselii prostesti Sa nu isi adune nori negri deasupra capului, razvratindu-se impotriva celor puternici, sa stie sa rabde fara a arata dispret, sa nu blesteme nici macar in taina pentru ca vorba prinde aripi Putem numi asta o filosofie a uni conformist supus si las sau, mai mult, o incercare a stapanului de a-si modela supusii in spiritul supunerii oarbe si al multumirii cu putinul? Sau , dimpotriva, ii dam credit inteleptului care a cuprins in mintea lui  intelesurile vietii efemere si ni le-a descoperit pentru a ne conduce la cele bune?
Textul este bogat in imagini memorabile: pamantul statornic in perindarea generatiilor si ciclul etern al soarelui si al vantului, al raurilor si al marii;intunericul nefiintei si al uitarii;"rasul celor fara minte este ca paraitul spinilor sub caldare";napasta care  il cuprinde pe om in mrejele ei,pecum pestele este prins in navod sau pasarea in lat; mustele moarte care pangaresc untdelemnul cel plin de miresme; casa neangrijita, prin al carei acoperis patrunde ploaia si-i surpa capriorii si pasarea din vazduh, care imprastie in lume vorbe soptite in taina; nestiutele cai ale vantului si taina zamislirii...
Eclesiastul a inchinat batranetii un poem vrednic de reputatia si de talentul sau de artist: stalpii casei se clatina si poarta curtii ramane inchisa, femeile nu se mai duc sa macine la moara, in ferestre creste intunericul, cantecul pasarilor  a amutit, corzile de argint alei harpei plesnesc, lampa de aur cade si se sfarama, iar lantul fantanii se rupe si el. Se aduna norii, soarele si luna se pierd in intuneric si ,in cele din urma,tarana se intoarce in tarana In lumea lasata in urma migdalul infloreste si mai departe, lacustele se satura de roua si tufa de caper se umple de rod
Mai este superbul poem al vremii pentru toate cate se afla sub soare(3,1-8), care nu inseamna numai ca este un timp potrivit pentru fiecare fapta, ci si ca, traind, vine o vreme pentru toate Astfel trece prin fata ochilor nostri intreaga desfasurare dintre dragoste si moarte: inaltari si suparari, risipiri si strangeri laolalta,sadiri si dezradacinari,sfartecari si alipiri,vindecari si razboaie, lacrimi si rasete feciorelnice, iubiri si ura,imbratisari si insigurari, adica viata
Iata cartea inteleptului care a stiut sa spuna adevarul pana la capat, fara inutila razvratire si fara deznadejde, fara consolari marunte, ci cu un soi de seninatate data doar de experienta sa totala
Pomeneam mai sus de un ceva care il face pe Eclesiast sa vada astfel viata. Este vorba despre puterea de simplificare. A facut o etalare complexa si completa a realitatilor intortocheate si nu intotdeauna pline de noima si de justete ale vietii, tocmai pentru a reduce in final la cateva cuvinte simple:"Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om"(12,13) Inteleptul isi pleaca fruntea ostenita in fata Facatorului sau si al lumii intregi, chemand la valorificarea bucuriei si a sansei momentului, la rostul prin caree,privind in urma, toate capata sens: DUMNEZEU. Incolo, cuvintele sunt de prisos

Rugaciunea Mamei Pamant

In "Evanghelia Eseniana A Pacii"(cuprinde invataturile lui Hristos pt a trai in armonie cu legile naturii sau altfel spus ,secretele biblice ale sanatatii), Iisus Hristos vorbeste despre Mama Pamant care ne da corpul si despre Tatal Ceresc, care ne da spiritul
Corpul este templul spiritului si spiritul este templul lui Dumnezeu Nimeni nu poate atinge Tatal Ceresc daca nu vine prin Mama Pamant
Tatal tau Ceresc este IUBIRE
Mama noastra Pamant este IUBIRE
Fiul Omului este IUBIRE
Prin IUBIRE, Tatal Ceresc,Mama Pamanteana si Fiul Omului  au devenit unu, pentru ca spiritul Fiului Omului a fost creat din spiritul Tatalui Ceresc si corpul lui din Corpul Mamei Pamant
Iubeste-ti Tatal Ceresc precum si el iti iubeste spiritul
Iubeste-ti Mama Pamant precum si ea iti iubeste corpul tau
Cam in aceeasi idee se situeaza si celebra vindecatoare Djuna Davitasvili(poate intr-o maniera  mai accesibil ateilor) cand vorbeste de secretul" tineretii fara batranete":
"Am descoperit si detin in prezent secretul tineretii fara batranete si a nemuririi corpului omenesc.Am reusit aceasta performanta in mai multe etape.Prima a fost in urma invatarii medicinei traditionale chinezesti de pe meridianele energetice.Practic am inteles un anumit lucru important si anume ca primim de la cer energie yang si de la pamant energie de tip ynn.Aceste doua energii traiesc in corpul omenesc combinate si pentru a fi cat mai sanatosi si energizati trebuie sa ne forman deprinderea de a le capta in cantitate cat mai mare prin crestetul capului si talpile picioarelor.Moartea practic intervine cand acestea sant in cantitate foarte mica si se separa total una de alta.Aceste energii yang si ynn sant cele mai sanatoase intrucat nu au in ele nici un pic de toxine.
Pe langa aceste energii mai sant si cele ale celulelor corpului.Avem peste 200 de tipuri de celule in corp.Practic campurile bioenergetice produse de aceste celule grupate in organe,tesuturi,muschi etc trebuie sa migreze prin corp in sens corect si nu invers pentru a nu se produce blocaje.
Exista o stransa dependenta intre aceste migratii de biocampuri energetice ale celulelor si comenzile mentale care le vor face sa curga armonios sau sa le blocheze producand deteriorarea sanatatii."
Deci asa cum stim sa ne adresam lui Dumnezeu cu rugaciunea Tatal nostru ,tot asa trebuie sa ne rugam si la Mama nostra Pamant 
Aceasta rugaciune ne-o da tot Iisus , iar pentru cei care n-au citit Evanghelia Eseniana A Pacii, (am prezentat linkul de descarcare a ac manuscript, in articolul anterior din 01.07 2012)o redau  mai jos:

" Mama noastra care esti pe Pamant,Sfintit fie numele Tau,
Vie imparatia Ta si fa cu noi cum este facut in Tine
Si cum trimiti ingerii tai in fiecare zi ,trimite-i si catre noi de asemenea
Iarta-ne greselile noastre precum si noi ne ispasim toate pacatele impotriva ta
Si nu ne conduce inspre boala, ci elibereaza-ne pe noi de tot raul
Pentru ca al tau este pamantul,corpul si sanatatea
Amin

duminică, 1 iulie 2012

Evanghelia Eseniana A Pacii

Draga cititorule,
Te invit sa citesti -"Evanghelia eseniana a pacii"- un manuscript stravechi(tradus din engleza), minunat cu invataturile lui Iisus despre cum sa traiesti in armonie cu legile naturii
Pentru eventualii suspiciosi, tin sa mentionez ca nu este vorba de o evanghelie paralela sau concurenta Aici nu gasim nimic in contradictie cu Biblia, ci doar invataturi despre sanatatea corpului(fizica) care le completeaza pe cele din Sfanta Scriptura

Acesta este linkul de descarcare
(Click Dreapta si Apoi "Save Lins As.." Sau "Save Target As..
pentru a-ti descarca cartea pe calculatorul tau")