Postări populare

duminică, 27 februarie 2011

CREZUL -Articolul 2

SI INTRU UNUL DOMN IISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU,UNUL-NASCUT,
                  CARE DIN TATAL S-A NASCUT MAI INAINTE DE TOTI VECII:
LUMINA DIN LUMINA, DUMNEZEU ADEVARAT DIN DUMNEZEU ADEVARAT,
                    NASCUT,IAR NU FACUT,CEL DE O FIINTA CU TATAL,
                                   PRIN CARE TOATE S-AU FACUT




     Sfantul Atanasie cel Mare spune:"Fiindu-I mila de neamul nostru si induiosindu-Se de slabiciunea noastra si miscat de stricaciunea noastra si nesuferind stricaciunea mortii asupra noastra, ca sa nu piara ceea ce a facut si ca sa nu se zadarniceasca lucrarea Tatalui, isi ia trup si acesta nu deosebit de al nostru...si da mortii propriul Sau trup"
     Numirea de Domnul inseamna ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, este Domnul si Stapanul vietii noastre,unicul Domn si Stapan Caruia ii slujim(Coloseni 3,24) Domnia lui Iisus peste suflete nu e o domnie aspra si silnica, ci una blanda,care se manifesta prin dragoste si adevar
     Iisus inseamna Mantuitor sa Rscumparator,iar Hristos inseamna Uns. Unsii erau in vremurile vechi prorocii,arhiereii si imparatii.Hristos este Unsul cu adevarat,caci este proroc, arhiereu si imparat El este uns, pentru ca firii Lui omenesti I s-au dat desavarsit toate  darurrile Duhului Sfant,astfel ca are in masura cea mai mare stiinta prorocului,sfintenia arhiereului si puterea imparatului Atat numele de Iisus, cat si cel de Hristos le-a primit Fiul lui  Dumnezeu  cand S-a facut Om. Deci Iisus Hristos e numele Fiului lui Dumnezeu cel intrupat. Iisus Hristos este proroc(profet), anume Prorocul prorocilor, pentru ca ne-a adus descoperirea dumnezeiasca desavarsita, spre mantuire. El este arhiereu,Arhiereul arhiereilor. pentru ca S-a jertfit pe Sine pe cruce si pentru ca Se jertfeste mereu pe Sfantul Altar pentru iertarea pacatelor si sfintirea oamenilor; si este imparat, Imparatul Imparatilor, pentru ca a intemeiat si conduce imparatia Sa duhovniceasca(Ioan 18,36), Sfanta Biserica, avand "toata puterea , in cer si pe pamant" (Matei 28,18)
    Mai departe, acest articol cuprinde invatatura ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nascut din insasi fiintaTatalui prin nastere mai inainte de toti vecii, adica din vesnicie, caci n-a fost nicio vreme in care Fiul sa nu fie Fiu si Tatal sa nu fie Tata. Cum vesnic este Tatal, asa si Fiul este vesnic. El este Unul-Nascut, adica este singurul Fiuadevarat sau dupa fire a lui Dumnezeu si alt Fiu  al lui Dumnezeu nu este.Sfintii Apostoli marturisesc prin gura lui Petru :"Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu(Matei 16,16) Crestinii si dreptii se numesc si ei fii lui Dumnezeu ,dar ei sunt nu prin fire,ci prin har, fara sa fie "de-o fiinta "  cu Dumnezeu, dupa cuvantul Scripturii: "Iar celor ce L-au primit pe Dansul(pe Iisus Hristos si cred intru numele Lui, le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu(Ioan 1,12)
    Cuvintele "Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii" inseamna ca Fiul S-a nascut dintr-o Persoana  dumnezeiasca, fiind deopotriva in slava si in dumnezeire cu Tatal, iar aceasta nastere s-a petrecut nu in timp,ci din vesnicie
    Atunci cand rostim" Lumuina din Lumina" aratam ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat ca si Tatal, are aceeasi fiinta ,aceeasi Dumnezeire ca si Tatal   din care S-a nascut,asa cum nu se deosebeste lumina care se aprinde de lumina din care se aprinde
    Egalitatea intre Tatal si Fiul e intarita si prin cuvintele " Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, ca sa nu gandeasca cineva ca Fiul nu Se numeste Dumnezeu in intelesul adevarat si ca El ar fi un Dumnezeu mai mic, cum era la pagani care socoteau pe zeii lor cu diferite grade. Totodata prin aceste cuvinte,marturisim ca Tatal nascand pe Fiul nu S-a imputinat, iar Fiul, nascandu-Se,n-a primit dumnezeire mai putina
    Cand zicem "Cel de o fiinta cu Tatal" se arata si mai hotarat ca Fiul nu e faptura, ca e nascut in intelesul adevarat dinTatal si ca nu-Si  are fiinta Sa in chip despartit de a Tatalui. Tatal si Fiul sunt doua Persoane cu o singura fiinta, cu aceeasi fiinta in comun. Intre Tatal si Fiul este o unitate desavarsita dupa fiinta, totusi ei sunt deosebiti ca persoane, "Eu si Tatal una suntem" zice Mantuitorul(Ioan10,30) Una arata fiinta,Eu si Tatal arata Persoanele care sunt doua
    Cuvintele"prin Care toate s-au facut" inseamna ca tot ce face Tatal face si Fiul, ca deci si lumea a creat-o prin Fiul, a asezat-o in Fiul si ca ii poarta de grija prinFiul

marți, 22 februarie 2011

EXPLICAREA SIMBOLULUI CREDINTEI ORTODOXE(CREZUL)

 Simbolul de credinta sau Crezul este infatisarea pe scurt a invataturii pe care crestinul ortodox trebuie sa o cunoasca,s-o primeasca si cu credinta sa o marturiseasca. Acest Simbol de credinta a fost alcatuit de primele doua sinoade ecumenice: cel de la Niceea, in anul 325(in cadrul caruia ,cei 318 Sfinti Parinti care au luat parte la dezbateri au statornicit primele sapte articole, care se ocupa cu invatatura despre Dumnezeu-Tatal si despre Dumnezeu-Fiul, prin care au combatut ereziile lui Arie) si cel de la Constantinopol in anul 381(prin care cei 150 de Sfinti Parinti adunati la acel sobor au alcatuit urmatoarele si ultimile 5 articole ale Crezului, care se ocupa cu invatatura despre: Dumnezeu-Duhul Sfant,Sfanta Biserica, Sfintele Taine, invierea mortilor si viata vesnica) De aceea se numeste si Simbolul niceo-constantinopolitan
Crezul, pe care crestinii Bisericii Ortodoxe il rostesc atat la Sfanta Liturghie, cat si in cadrul altor sfinte slujbe si al rugaciunii particulare zilnice,are 12 articole, pe temeiul carora s-a fixat si explicat pe larg invatatura de credinta a Bisericii noastre drept-maritoare
In Calendarului Crestin Ortodox/2010(Anul Crezului) ,pe cele 12 file ale acestui calendar,din initiativa Inalt preasfintitului Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos,s-au explicat pe scurt, cele 12 articole ale Crezului, folosindu-se Invatatura de credinta ortodoxa publicata de catre Editura Institutului Biblic si de Misiunea Ortodoxa in anul 1992
                                                               Articolul 1
 CRED INTRU UNUL DUMNEZEU,TATAL ATOTTIITORUL,FACATORUL CERULUI SI
               AL PAMANTULUI,VAZUTELOR TUTUROR SI NEVAZUTELOR

  Biserica invata ca este un singur Dumnezeu,adica o singura Fiinta dumnezeiasca, in care trebuie sa deosebim trei fete sau persoane,fara sa le despartim si fara sa le amestecam:Tatal,Fiul si Duhul Sfant. Cele trei Persoane ale Dumnezeirii sunt la fel dupa fiinta;niciuna nu este mai veche,mai mare ori mai desavarsita decat alta. Tatal este Dumnezeu adevarat,Fiul este Dumnezeu adevarat si Duhul Sfant este Dumnezeu adevarat,dar nu sunt trei Dumnezei,ci un singur Dumnezeu adevarat. Cele trei Persoane dumnezeiesti la un loc se numesc Preasfanta Ttreime.Tatal este nenascut,Fiul este nascut din Tatal si Duhul Sfant purcede din Tatal Dumnezeu-Tatal se numeste Atottiitorul pentru ca toate cate sunt,adica toate fapturile,sunt tinute dupa planul,voia si putereaSa,El ingrijandu-Se de toate dupa intelepciunea Sa cea prea inalta.Aceasta grija parinteasca a lui Dumnezeu fata de lume se numeste providenta sau pronie cereasca
Articolul 1 cuprinde si invatatura despre facerea lumii.Lumea inseamna cerul si pamantul si tot ce este in ele, afara de Dumnezeu. Lumea se imparte in doua, vazuta si nevazuta. Cea vazuta este tot ceea ce se poate cunoaste cu simturile omenesti,iar cea nevazuta sunt ingerii si sufletul omenesc
Ingerii sunt fiinte personale adevarate, create de Dumnezeu din nimic: ei sunt duhuri sau puteri netrupesti, slujitoare lui Dumnezeu. Ingerii sunt de doua feluri:buni si rai. La inceput toti ingerii erau buni, dar apoi o parte din ei , mandrindu-se, s-au ridicat impotriva lui Dumnezeu si asa s-au facut ingeri rai, diavoli sau draci Odata cu caderea  ingerilor rai s-a ivit iadul, care este starea lor de nefericire si locul lor de salasluire.Ingerii cei buni au ramas in cer, in apropiere de Dumnezeu si -Lslujesc, fiind intariti in bine prin har si facand numai cele bune
   Lumea vazuta a facut-o Dumnezeu tot din nimic,numai cu cuvantul si vointa Sa atotputernica si a oranduit-o treptat, in sase zile: in ziua intai a facut lumina, in a doua-cerul vazut, in a treia-uscatul si plantele, in a patra- luminatorii si multimea stelelor, in a cincea-animalele din apa si din aer, in a sasea-animalele de pe uscat si mai pe urma-pe om Omul este cea mai de seama faptura pe pamant, caci numai omul este facut dupa  chipul si asemanarea lui Dumnezeu si numai pe om l-a binecuvantat Dumnezeu sa creasca, sa se inmulteasca,sa umple pamantul si sa-l stapaneasca(Facerea 1,26-28) Trupul omului l-a facut Dumnezeu din pamant, iar sufletul l-a creat prin suflarea dumnezeiasca,odata cu trupul. De aceea , la moarte,trupul se intoarce in pamant, din care a fost luat, iar sufletul nemuritor trece in lumea nevazuta(Ecleziastul 12,7) Chipul lui Dumnezeu din om inseamna sufletul nemuritor cu puterile sufletesti,mintea sau cugetarea, simtirea si voia libera, ca si constiinta morala; iar asemanarea cu Dumnezeu inseamna intarirea in virtute si sfintenie a acestor puteri sufletesti ale omului, pana la apropierea de Dumnezeu
   Pe cei dintai oameni-Adam si Eva- Dumnezeu i-a asezat in rai, adica intr-o mare si frumoasa gradina in care duceau o viata fericita, in iubire fata de Parintele ceresc, impartasindu-se de harul Lui  Acolo le-a dat o porunca: sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului, caci daca vor manca din acel pom,vor muri(Facerea,2,16-17) Dumnezeu da porunca aceasta pentru a-l intari si inalta pe om care sa-si poata prin fapte dragostea fata de Facatorul sau si sa se statorniceasca in bine
   Primii oameni au cazut insa in pacat,prinDiavolul care-i invidia,pentru fericirea lor si voia cu orice pret sa-i faca s-o piarda De aceea ,prin viclenie, inselandu-i,ii face sa creada ca,daca vor manca din pomul cunostintei binelui si raului, se vor face intocmai  ca Dumnezeu. Astfel trufindu-se si ei, s-au lasat amagiti si calcand voia lui Dumnezeu, au cazut in pacat. Asa s-a ivit raul in lumea oamenilor, dupa ce mai intai se ivise in lumea ingerilor
   Pacatul primilor oameni este foarte mare, pentru ca prin el s-a calcat porunca data de Dumnezeu, adica s-a calcat voia lui lui Dumnezeu. De aceea si urmarile pacatului au fost grele: ruperea legaturii de har cu Dumnezeu, indepartarea si instrainarea de Dumnezeu, alungarea din rai intunecarea chipului lui Dumnezeu din om,adica intunecarea mintii, stricarea inimii si slabirea vointei, viata cu munca grea, dureri si necazuri de tot felul Pacatul si urmarile lui au trecut de la Adam si Eva la toti urmasii lor firesti, caci toti se nasc cu pacat Acest pacat cu care ne nastem toti se numeste pacat stramosesc, pentru ca a fost savarsit de stramosii neamului omenesc



                                                        

sâmbătă, 19 februarie 2011

CUNOASTEREA PERSONALA A LUI DUMNEZEU

Cum poţi începe o relaţie cu Dumnezeu? Aştepţi să te lovească un fulger? Te dedici ca de-acum încolo să faci fapte bune, virtuoase sau religioase? Sau devii o persoană mai bună... astfel încât Dumnezeu să te poată accepta? Ei bine, NICI UNUL dintre aceste lucruri nu-ţi aduce aşa ceva. În Biblie Dumnezeu ne-a arătat clar cum Îl putem cunoaşte. Iată în continuare cum poţi începe o relaţie personală cu Dumnezeu... chiar acum...

Principiul unu: Dumnezeu te iubeşte şi are un plan minunat cu viaţa ta.
Dumnezeu te-a creat. Dar nu numai te-a creat, ci te şi iubeşte... atât de mult încât doreşte să-L cunoşti acum şi să-ţi petreci veşnicia alături de El. Iisus a spus: „ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică."1
Iisus a venit pentru ca fiecare dintre noi să Îl poată cunoaşte şi înţelege pe Dumnezeu în mod personal. Numai Iisus poate da sens vieţii şi poate dărui un scop în viaţă.
Ce ne împiedică să-L cunoaştem pe Dumnezeu? ...

Principiul doi: Noi toţi păcătuim şi păcatele noastre ne despart de Dumnezeu.
Adevărul este că toţi simţim această despărţire... este o depărtare de Dumnezeu pricinuită de păcatele noastre. Biblia ne spune: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui...."2
În adâncul sufletului nostru putem simţi indiferenţă faţă de Dumnezeu şi căile Sale sau răzvrătire făţişă... Orice ar fi, este o dovadă a ceea ce Biblia numeşte „păcat”.
Păcatul aduce moarte în viaţa noastră - despărţirea spirituală de Dumnezeu.3 Chiar dacă facem mari eforturi ca să ne apropiem de Dumnezeu, acestea sunt sortite eşecului.
DumnezeuImaginea aceasta arată ce mare este prăpastia dintre noi şi Dumnezeu. Săgeţile ilustrează strădaniile noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Putem încerca să facem fapte bune sau să câştigăm aprobarea lui Dumnezeu printr-o viaţă decentă sau o filozofie de viaţă morală. Însă strădaniile noastre nu pot face să dispară păcatele noastre...
Cum trecem peste această prăpastie? ...

Principiul trei: Iisus Hristos este singura soluţie - găsită de Dumnezeu - pentru a ne ierta păcatele. Prin El putem cunoaşte planul lui Dumnezeu cu viaţa noastră şi putem avea parte de dragostea Sa.
Alt adevăr este că merităm să plătim pentru păcatele noastre. Problema este însă că plata păcatului este moartea. Dar Iisus Hristos a murit în locul nostru, din dragoste pentru noi, ca să nu fie nevoie să murim fără Dumnezeu. Pe Cruce Iisus a luat asupra Sa toate păcatele noastre, plătind astfel pentru ele. „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu..”4 „...El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui...”5 Fiindcă Iisus a murit pe cruce în locul nostru, acum nu mai este nevoie să trăim despărţiţi de Dumnezeu din cauza păcatelor noastre.
Dumnezeu„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”6
După ce Iisus a murit pentru păcatele noastre, a înviat din morţi.7 Astfel ne-a dovedit pentru totdeauna că are dreptul de a promite viaţa veşnică - că este, într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu şi singura Cale de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. De aceea a spus Isus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”8
El ne spune cum putem începe o relaţie cu El chiar acum... în loc să ne străduim şi mai tare să ajungem singuri la Dumnezeu. Iisus spune: „Veniţi la Mine....” „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie...”9 Iisus a suferit la Cruce tocmai datorită dragostei care ne-o poartă. Iar acum ne invită să venim la El, ca să putem începe o relaţie personală cu Dumnezeu.
Nu este suficient să ştim ce anume a făcut Isus pentru noi şi ce ne oferă. Pentru a avea o relaţie cu Dumnezeu, trebuie să-L primim în viaţa noastră...

Principiul patru: Fiecare dintre noi trebuia să ia decizia de a-L primi personal pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor.
Biblia spune: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu."10
Îl putem primi pe Iisus prin credinţă. Biblia spune: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni."11
Să-L primeşti pe Isus înseamnă să crezi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu - după cum a spus chiar El - şi apoi să-L inviţi să te călăuzească şi să te îndrume în viaţă.1213 Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug."
Şi iată chiar invitaţia lui Isus. El a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine."14
Cum vei răspunde la invitaţia lui Dumnezeu?
Gândeşte-te puţin la aceste două cercuri.

Dumnezeu
Viaţa dusă pe cont propriu
Eul se află la cârma vieţii
Iisus nu-Şi găseşte loc în această viaţă
Deciziile se iau şi acţiunile se fac numai sub îndrumarea eului, ceea ce duce adesea la frustrare



Dumnezeu
Viaţa dusă sub îndrumarea lui Hristos
Iisus Se află la cârma vieţii
Eul este supus lui Iisus
Persoana respectivă vede influenţa şi îndrumarea lui Iisus în viaţa sa

Care cerc descrie cel mai bine viaţa ta?

Care cerc ai dori să descrie viaţa ta?
Începe o relaţie cu Iisus Hristos...

Îl poţi primi pe Hristos în viaţa ta chiar acum. Nu uita cuvintele lui Iisus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine."15 Dacă ai dori să răspunzi invitaţiei Sale, iată cum o poţi face.
Cuvintele exacte pe care le foloseşti pentru a te dedica lui Dumnezeu nu sunt importante; căci El ştie ce intenţii te animă. Dacă nu eşti sigur cum să te rogi, rugăciunea de mai jos îţi poate fi de ajutor:
„Doamne Iisuse Hristoase, vreau să Te cunosc; îmi doresc să vii în viaţa mea. Îţi multumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele, ca să mă poţi accepta pe deplin. Numai Tu îmi poţi da puterea de a mă schimba şi de a deveni aşa cum doreşti Tu. Îţi mulţumesc că m-ai iertat şi că îmi dăruieşti viaţa veşnică alături de Dumnezeu. Acum îmi predau viaţa Tie; Te rog să faci ce doreşti cu ea. Amin."
Dacă ai fost sincer când L-ai rugat pe Isus să vină în viaţa ta, atunci din acea clipă El este în viaţa ta, după cum a promis. Ai de acum o relaţie personală cu Dumnezeu!
Ei bine, te aşteaptă o viaţă întreagă de... schimbări, care te vor ajuta să te maturizezi. Acesta este un proces care are loc pe măsură ce Îl cunoşti tot mai bine pe Dumnezeu citind Biblia, rugându-te şi având relaţii cu alţi copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu să te binecuvânteze!
Tocmai L-am chemat pe Isus în viaţa mea (urmează câteva informaţii utile)...
Am o întrebare...
(1) Evanghelia după Ioan 3:16
(2) Isaia 53:6
(3) Epistola către Romani 6:23
(4) 1 Petru 3:18
(5) Tit 3:5
(6) Evanghelia după Ioan 3:16
(7) 1 Epistolă către Corinteni 15:3-6
(8) Evanghelia după Ioan 14:6
(9) Evanghelia după Ioan 7:37,38
(10) Evanghelia după Ioan 1:12
(11) Epistola către Efeseni 2:8,9
(12) Evanghelia după Ioan 3:1-8
(13) Evanghelia după Ioan 10:10
(14) Apocalipsa 3:20
(15) Apocalipsa 3:20

      www.everystudent.ro

vineri, 18 februarie 2011

ISUS

Dincolo de credinţa oarbă

Viaţa lui Iisus Hristos. A fost Fiul lui Dumnezeu? O scurtă analiză a vieţii lui Iisus Hristos şi vom vedea de ce credinţa în El nu este nicidecum credinţă oarbă...
De Paul E. Little
MuntiE cu neputinţă să ştim în mod clar dacă există sau nu Dumnezeu şi cum este El dacă El nu preia iniţiativa să ni Se descopere. Trebuie să ştim cum este El şi ce fel de atitudine are faţă de noi. Hai să presupunem că am şti că există, dar că ar fi ca Hitler - capricios, crud, rău şi plin de prejucăţi. Ar fi o concluzie cu adevărat îngrozitoare, nu-i aşa?
De aceea trebuie să scrutăm orizonturile istoriei şi să vedem dacă există vreun indiciu legat de revelaţia lui Dumnezeu. Ei bine... există un indiciu precis. Într-un sătuc obscur din Palestina, în urmă cu aproape două mii de ani, S-a născut un Copil într-un grajd. De atunci şi până în zilele noastre întreaga lume continuă să sărbătorească naşterea acestui Copilaş, pe nume Iisus Hristos.
A trăit în anonimat până la treizeci de ani, când a început o lucrare publică care a durat trei ani şi care a fost menită a schimba mersul istoriei. Era o persoană bună şi se spune despre El: „Oamenii de rând Îl ascultau bucuroşi” şi „El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor” (Evanghelia după Matei 7:29).

Viaţa lui Iisus Hristos

În scurt timp s-a văzut totuşi clar că Iisus făcea nişte declaraţii şocante, de-a dreptul înfricoşătoare, despre Sine. A început să vorbească despre propria Persoană ca despre cineva mult mai mare decât un învăţător sau un proroc de excepţie: a început să spună desluşit că este Dumnezeu. A pus identitatea Sa în centrul învăţăturilor Sale. Întrebarea crucială pe care le-a pus-o celor ce Îl urmau a fost: „Cine ziceţi că sunt?” Când Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Evanghelia după Matei 16:15-16), Iisus nu a fost şocat, nici nu L-a mustrat. Dimpotrivă, l-a lăudat!
Iisus a declarat apoi făţiş acelaşi lucru, iar cei ce-L ascultau I-au înţeles pe deplin cuvintele. De aceea citim în Biblie: „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 5:18).
Altă dată Iisus a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” Pe dată iudeii au vrut să-L omoare cu pietre. El i-a întrebat pentru care faptă bună vor să-L omoare. „Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 10:33).
Iisus a declarat că are calităţi pe care doar Dumnezeu le are. Când un bărbat paralizat care dorea să fie vindecat a fost adus prin acoperişul casei, Iisus i-a spus: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate.” Aceasta a provocat o mare tulburare printre conducătorii religioşi, care-şi spuneau în inima lor: „De ce vorbeşte astfel? Huleşte! Cine poate ierta păcatele oamenilor, în afară de Dumnezeu?”
Într-unul din momentele de mare cumpănă, când însăşi viaţa Îi era pusă în primejdie, marele preot L-a întrebat direct: Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” „Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”
„Da, sunt,” i-a răspuns Iisus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea" (Evanghelia după Marcu 14:61-64).
Legătura Sa cu Dumnezeu era atât de apropiată încât a considerat că atitudinea pe care cineva o are faţă de El, o are faţă de Dumnezeu. Aşadar, cine-L cunoaste pe El Îl cunoaşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 8:19; 14:7). Cine-L vede pe El Îl vede pe Dumnezeu (12:45; 14:9). Cine crede în El credea în Dumnezeu (12:44; 14:1). Cine-L primeşte pe El Îl primeşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Marcu 9:37). Cine-L urăşte pe El Îl urăşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 15:23). Şi cine-L onorează pe El Îl onorează pe Dumnezeu (5:23).

Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu?

Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie Însuşi Adevărul.
Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie Însuşi Adevărul. Dacă spunem că El nu este Adevărul, atunci fie că ne dăm seama de aceasta, fie nu, automat declarăm că una dintre celelalte trei opţiuni este adevărată.
(1) Există posibilitatea ca Iisus să fi minţit când a spus că este Dumnezeu - aşadar, ştia că nu este Dumnezeu, dar intenţionat şi-a indus în eroare ascultătorii, pentru a conferi autoritate învăţăturilor Sale. Cei care cred sincer acest lucru sunt, probabil, foarte puţini la număr, dacă or exista. Chiar şi cei care Îi tăgăduiesc divinitatea tot Îl consideră un Învăţător mare şi integru. Ce nu-şi dau ei seama este că cele două afirmaţii se contrazic reciproc. Iisus nu prea ar mai fi un învăţător mare şi integru dacă a minţit intenţionat tocmai în privinţa celui mai important lucru din învăţăturile Sale: identitatea Sa.
(2) Mai moderată, dar la fel de şocantă, a doua posibilitate ar fi că era sincer, dar Se autoamăgea. Cum am numi noi astăzi pe cineva care zice despre sine că este Dumnezeu? L-am numi nebun şi acesta ar fi şi cazul lui Iisus dacă S-ar înşela tocmai în această privinţă extrem de importantă. Dar dacă analizăm viaţa Sa, nu vom găsi nici măcar o singură dovadă de anormalitate şi dezechilibru - care caracterizează de obicei o persoană cu astfel de tulburări psihice. Dimpotrivă, la Hristos vedem cea mai mare stăpânire de sine posibilă în momentele de criză.
(3) Cea de-a treia posibilitate - Toate afirmaţiile Sale cum că ar fi Dumnezeu ar face parte dintr-o legendă. Mai exact, în secolele al treilea şi al patrulea, adepţii Săi au fost atât de entuziasmaţi încât I-au atribuit nişte cuvinte pe care El Însuşi ar fi şocat să le audă. Şi dacă acum S-ar întoarce pe pământ, i-ar repudia pe dată.
Teoria legendei a fost infirmată categoric de numeroase descoperiri ale arheologiei moderne. Acestea au arătat, fără umbră de îndoială, că cele patru biografii ale lui Hristos au fost scrise în timpul vieţii unor persoane contemporane cu Hristos. Cu ceva timp în urmă Dr. William F. Albright, arheolog faimos în întreaga lume, spunea că nu există nici un motiv pentru a crede că măcar una din Evanghelii ar fi scrisă după anul 70. Căci este de domeniul incredibilului ca o simplă legendă despre Hristos, scrisă sub forma unei Evanghelii, să se fi răspândit atât de mult şi să fi avut acel impact uriaş pe care l-a avut... fără să se fi bazat pe nimic real.
Este ca şi cum cineva din vremea noastră se apucă să scrie o biografie a fostului preşedinte american John F. Kennedy, din care să reiasă că acesta a declarat că este Dumnezeu, că le iartă păcatele oamenilor şi că va învia din morţi. O astfel de povestire este atât de exagerată încât n-ar avea nici o şansă să „prindă” la nimeni, fiindcă mai trăiesc mulţi oameni care l-au cunoscut cu adevărat pe Kennedy. Această „teorie a legendei” nu stă deloc în picioare, dată fiind apariţia timpurie a manuscriselor Evangheliilor.
(4) Singura opţiune este că Iisus a spus adevărul. Cu toate acestea, dintr-un anumit punct de vedere, putem spune că declaraţiile, vorbele nu înseamnă mare lucru. Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Au mai fost şi alţii care au pretins că sunt Dumnezeu. Şi eu aş putea susţine că sunt Dumnezeu; şi tu ai putea face acelaşi lucru, însă toţi trebuie să răspundem la o întrebare: „Ce probe aducem în sprijinul declaraţiilor noastre?” În cazul meu nu ţi-ar lua mai mult de cinci minute ca să-mi demontezi afirmaţia; probabil că tot atât ţi-ar lua ca s-o respingi şi pe a ta. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale. De aceea a spus: „Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl” (Evanghelia după Ioan 10:38).

Dovezi din viaţa lui Isus Cristos

NaturaPrima: caracterul Său Îi confirmă afirmaţiile. Mulţi locatari ai azilelor de nebuni pretind că sunt nişte celebrităţi sau zeităţi, dar afirmaţiile le sunt infirmate de caracterul lor. Cu totul diferită este situaţia lui Hristos. El este deosebit, unic - precum Dumnezeu.
Iisus Hristos a fost fără păcat. Viaţa Sa era de o calitate atât de rară încât îi putea provoca pe vrăjmaşii Săi cu întrebarea: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?" (Evanghelia după Ioan 8:46). La această întrebare I s-a răspuns cu tăcere... deşi stătea de vorbă cu persoane cărora le-ar fi plăcut să Îi scoată ochii cu vreun defect de caracter al Său.
Când citim despre ispitele cu care S-a confruntat Iisus, nu-L găsim deloc mărturisind că ar fi păcătuit. El n-a cerut niciodată iertare, deşi le-a spus adepţilor Săi să-şi ceară iertare pentru păcatele lor.
Este uimitor faptul că Iisus nu avea deloc acel sentiment de decădere morală pe care îl au şi îl mărturisesc sfinţii şi misticii din toate vremurile. Deoarece oamenii cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât sunt mai copleşiţi de defectele, decăderea şi greşelile lor. Într-adevăr, cu cât stai mai aproape de o lumină puternică, cu atât îţi dai seama că... trebuie să te speli. Lucrul acesta este valabil pentru muritorii obişnuiţi şi în sfera moralului.
La fel de izbitor este faptul că Apostolii Ioan, Pavel şi Petru, care fuseseră toţi învăţaţi încă din fragedă copilărie să creadă că păcatul este universal, au vorbit cu toţii despre neprihănirea lui Hristos: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” (1 Petru 2:22).
Pilat, care numai prieten nu-I era lui Iisus, a spus: „Ce rău a făcut?" Prin aceasta, el recunoştea nevinovăţia lui Hristos. Iar sutaşul roman care a stat mărturie morţii lui Iisus, a spus: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Evanghelia după Matei 27:54).
A doua: Hristos a dovedit că are putere asupra forţelor naturii, putere pe care o putea avea numai Dumnezeu, Cel care crease acele forţe.
El a liniştit o furtună puternică şi valurile învolburate ale Mării Galileii. Aceste lucruri i-au uimit atât de mult pe oamenii prezenţi cu El în barcă, încât au exclamat: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” (Evanghelia după Marcu 4:41). A schimbat apa în vin, a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, a înviat din morţi unicul fiu al unei văduve îndurerate, a înviat fiica unui tată distrus de pierderea copilei sale. Unui vechi prieten i-a spus: „Lazăre, ieşi afară!”, înviindu-l din morţi. Este foarte interesant faptul că nici măcar duşmanii Săi nu au tăgăduit această minune; dimpotrivă, au încercat să-L omoare. „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El" (Evanghelia după Ioan 11:48).
A treia: Iisus a arătat puterea Creatorului asupra bolilor şi asupra afecţiunilor trupeşti. I-a făcut pe şchiopi să meargă, pe muţi să vorbească, iar pe orbi să vadă. A vindecat şi unele probleme de natură congenitală, care nu puteau fi tratate psihosomatic. Cea mai neobişnuită vindecare a fost aceea a orbului, descrisă în Evanghelia după Ioan, capitolul 9. Deşi bărbatul acela nu a putut răspunde întrebărilor puse de conducătorii religioşi, ceea ce se întâmplase cu el a fost suficient pentru a-l convinge. „Eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” „De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere”, a spus el (Evanghelia după Ioan 9:25,32). Pentru el dovezile erau mai mult decât evidente.
A patra: dovada supremă a Divinităţii lui Hristos a fost învierea Sa din morţi. În cursul vieţii Sale Iisus Şi-a prevestit de cinci ori moartea. A prevestit şi cum va muri şi că după trei zile de la moarte va învia din morţi şi va fi văzut de ucenicii Săi.
Cu siguranţă că aceasta a fost marea încercare: era o afirmaţie uşor de verificat. Fie s-a întâmplat, fie nu s-a întâmplat.
Atât simpatizanţii, cât şi detractorii credinţei creştine recunosc că învierea lui Hristos reprezintă piatra de temelie a credinţei. Apostolul Pavel scria: „Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră" (1 Corinteni 15:14). Pavel îşi întemeia întreaga credinţă şi viaţă pe învierea în trup a lui Hristos. Fie înviase din morţi, fie nu. Însă dacă înviase cu adevărat, atunci era evenimentul cel mai senzaţional din toată istoria omenirii!

Dacă Iisus este Fiul lui Dumnezeu...

Dacă Hristos a înviat din morţi, atunci ştim sigur că există Dumnezeu, ştim cum este El şi cum Îl putem cunoaşte personal. Universul capătă sens şi scop şi este posibil să Îl cunoşti pe Dumnezeu chiar şi în zilele noastre.
Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale.
Pe de altă parte, dacă Hristos nu a înviat din morţi, atunci creştinismul este doar o piesă de muzeu interesantă... atât şi nimic mai mult. Nu are nici un suport real. Deşi este o idee înălţătoare, totuşi, fiindcă nu are nici o bază reală, nu merită să te ambalezi prea mult. Aceasta înseamnă că martirii care s-au dus cântând la lei şi misionarii contemporani care şi-au dat viaţa în Ecuador şi în Congo în timp ce le prezentau Evanghelia şi altora... au fost nişte sărmani naivi.
Detractorii creştinismului îşi concentrează atacurile cel mai adesea asupra învierii lui Iisus, fiindcă s-a observat desluşit că acest eveniment reprezintă esenţa chestiunii. Unul dintre cele mai puternice atacuri împotriva creştinismului a fost iniţiat de un tânăr avocat britanic, Frank Morrison, în jurul anului 1930. El era convins că învierea lui Hristos era doar o fabulă fantezistă. Dându-şi seama că era piatra de temelie a credinţei creştine, s-a hotărât să facă un serviciu întregii lumi, demascând o dată pentru totdeauna această înşelăciune şi superstiţie. În calitate de avocat, considera că are acea capacitate critică necesară unei filtrări precise a dovezilor, admiţând dovezile conform criteriilor stricte care reglementează desfăşurarea unui proces în justiţia contemporană.
Totuşi, în timp ce făcea cercetări asupra cazului de faţă, s-a întâmplat ceva uimitor: a descoperit că acest caz nu era nici pe departe atât de uşor pe cât îşi închipuise. Drept urmare, primul capitol din cartea sa Cine a mişcat piatra? este intitulat „Cartea care nu a vrut să fie scrisă." Aici descrie cum, în timp ce examina dovezile cazului, s-a convins - deşi nu dorea acest lucru - de realitatea învierii trupeşti a lui Hristos.

Moartea lui Iisus

Iisus a murit printr-o execuţie publică pe cruce. Conducătorii de atunci au spus că din cauza unei hule; Iisus a spus că a murit ca să plătească pentru păcatele noastre. După ce a fost torturat în mod groaznic, picioarele şi încheieturile mâinilor I-au fost pironite pe o cruce, unde a fost lăsat să atârne, murind apoi prin asfixiere lentă. Pentru a se asigura că este mort, soldaţii romani I-au înfipt o lance în coaste.
Trupul Său a fost înfăşurat apoi în pânză de in îmbibată cam cu 50 de kg de mirodenii lipicioase şi a fost pus într-un mormânt săpat în stâncă. După aceea un bolovan de 1 1/2- 2 tone a fost rostogolit la intrare, blocând-o total. Întrucât Iisus anunţase public că va învia din morţi după trei zile, au fost lăsaţi şi câţiva soldaţi romani drept santinelă. În plus, intrarea în mormânt a fost sigilată cu sigiliul roman oficial, declarându-se astfel mormântul proprietate romană.
În ciuda tuturor acestor precauţii, după trei zile trupul lui Iisus nu mai era acolo. Numai îmbrăcămintea Sa funerară mai rămăsese acolo, păstrând exact forma trupului Său. Bolovanul care sigila intrarea în mormânt a fost găsit pe o pantă, la distanţă de mormânt.

A fost învierea lui Iisus doar o legendă?

-Prima explicaţie a învierii lui Iisus a fost că ucenicii I-au furat trupul! În Matei 28:11-15 vedem care a fost reacţia conducătorilor religioşi când gărzile le-au adus ştirea - de neînţeles şi enervantă - că trupul lui Isus dispăruse. Le-au dat bani soldaţilor, zicându-le să le spună oamenilor că ucenicii veniseră în timpul nopţii şi Îi furaseră trupul, în timp ce ei, soldaţii, dormeau. Explicaţia aceasta era atât de şubredă încât Apostolul Matei nici măcar nu s-a ostenit să găsească argumente contra ei! Ce judecător ar sta să te asculte spunând că ştii tu că în timp ce dormeai, vecinul ţi-a intrat în casă şi ţi-a furat televizorul? Cine ştie ce se întâmplă în jurul lui când doarme? O astfel de mărturie ar provoca râsete în orice tribunal.
În plus, avem de-a face şi cu un lucru imposibil din punct de vedere psihologic şi etic. Tot ceea ce ştim despre ucenici, despre caracterul lor, ne face să ne dăm seama că nu ar fi furat nicidecum trupul lui Hristos. Dacă ar fi făcut aşa ceva, însemna că răspândeau în mod deliberat o minciună, care avea să înşele numeroşi oameni şi să le provoace moartea a mii dintre ei. De asemenea, dacă presupunem că unii ucenici ar fi uneltit să-I fure trupul, era imposibil apoi să fi ascuns acest lucru de ceilalţi ucenici.
Fiecare ucenic a avut de înfruntat o încercare: a torturilor şi a martirajului, pentru declaraţiile şi convingerile proprii. Oamenii sunt gata să moară pentru ceea ce cred că este adevărat, chiar dacă acel lucru este, în realitate, o minciună. Însă niciodată nu vor fi gata să moară pentru o minciună, ştiind că este o minciună. Dacă putem fi siguri că cineva spune adevărul, acest lucru se întâmplă pe patul de moarte. Iar dacă ucenicii Îi luaseră trupul lui Iisus, deşi Hristos era încă mort, tot nu am putea explica aşa-zisele Sale apariţii după Înviere.
O a doua ipoteză ar fi că autorităţile, iudaice sau romane, au mutat trupul de acolo! Dar de ce? Din moment ce tot puseseră gărzi la mormânt, ce rost mai avea să-I mute trupul? De asemenea, cum se face că autorităţile au păstrat tăcerea atunci când apostolii au început să predice în Ierusalim, cu îndrăzneală, despre învierea lui Iisus? Conducătorii religioşi fierbeau de furie şi au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a împiedica răspândirea mesajului că Iisus a înviat din morţi: i-au arestat pe Petru şi pe Ioan, i-au bătut şi i-au ameninţat, încercând astfel să le închidă gura.
Dar şi-ar fi putut rezolva problema foarte uşor. Dacă trupul lui Hristos ar fi fost la ei, ar fi putut să-L arate într-o paradă pe străzile Ierusalimului. Cu o singură lovitură ar fi reuşit să înăbuşe creştinismul în faşă. Faptul că n-au făcut asta este o dovadă elocventă că nu aveau trupul lui Hristos.
O altă teorie răspândită este aceea că femeile au greşit drumul, ducându-se la un alt mormânt, din cauza ceţii dimineţii şi fiindcă erau sfâşiate şi copleşite de durere. Şi atunci, în supărarea lor, şi-au închipuit că Hristos înviase... dat fiind că mormântul era gol. Cu toate acestea, şi teoria de faţă cade, din pricina aceluiaşi motiv ca şi precedenta. Dacă femeile au greşit mormântul, cum se face că marii preoţi şi ceilalţi vrăjmaşi ai credinţei nu s-au dus la mormântul adevărat să scoată trupul lui Iisus de acolo? Mai apoi, este de neconceput ca şi Petru, şi Ioan să facă aceeaşi greşeală... şi atunci, cu siguranţă, Iosif din Arimateea, proprietarul mormântului, ar fi rezolvat dilema. În plus, nu trebuie să uităm că aici nu era un cimitir public, ci un loc de înmormântare privat. Prin urmare, nu exista prin apropiere vreun alt mormânt care să le îngăduie să facă această greşeală.
Pentru a explica faptul că mormântul era gol, s-a mai avansat o altă teorie: a leşinului. Conform acestei teorii, Hristos nu a murit, de fapt. Din greşeală s-a raportat moartea Lui, dar, de fapt, El doar leşinase din cauza epuizării fizice, a durerilor şi a sângelui pierdut. Iar când a fost aşezat în mormântul rece, a înviat. A ieşit din mormânt şi S-a arătat ucenicilor Săi, care au crezut, în mod eronat, că înviase din morţi.
Această teorie este de dată relativ recentă; a apărut prima dată la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Este interesant de remarcat că dintre toate atacurile violente la adresa creştinismului, de-a lungul istoriei, nici o teorie de acest gen nu s-a perpetuat încă din vechime. Toate declaraţiile din vechime afirmă cu tărie moartea lui Iisus.
Dar hai să presupunem pentru câteva clipe că Iisus a fost îngropat de viu şi a leşinat. Putem oare crede că a supravieţuit trei zile într-un mormânt umed, fără hrană, fără apă, fără nici un fel de îngrijire? Ar fi avut puterea să iasă din hainele de înmormântare, să împingă la o parte bolovanul cel greoi de la uşa mormântului, să biruiască gărzile romane şi să umble kilometri întregi pe propriile picioare... pe acele picioare care fuseseră străpunse cu piroane?! O astfel de teorie este mai improbabilă chiar decât realitatea simplă a învierii lui Isus.
Chiar şi criticul german David Strauss, care nu crede nicidecum în învierea lui Isus, a respins această teorie, considerând-o neveridică. Iată cuvintele sale:
Este cu neputinţă ca cineva care tocmai a ieşit din mormânt, pe jumătate mort, care merge târându-se, fiind slăbit şi bolnav, care are nevoie de îngrijire medicală, de bandajare, de o îngrijire atentă şi care, în cele din urmă, a cedat suferinţei, să le fi lăsat ucenicilor impresia că a biruit mormântul şi moartea... că este Prinţul vieţii.
În ultimă instanţă, dacă teoria aceasta este corectă, înseamnă că Hristos însuşi S-a implicat în nişte minciuni evidente. Ucenicii Săi credeau şi predicau că murise şi apoi înviase din morţi. Dar Iisus nu a făcut nimic pentru a destrăma această convingere; dimpotrivă, a încurajat-o.
Singura teorie care oferă o explicaţie convingătoare a faptului că mormântul era gol este învierea din morţi a lui Iisus Hristos.

Ce înseamnă pentru tine viaţa lui Isus Hristos

Dacă Isus Hristos a înviat din morţi, dovedind astfel că El este Dumnezeu, atunci înseamnă că El este viu şi astăzi. Şi nu doreşte doar închinarea noastră; doreşte să Îl cunoaştem şi să vină în viaţa noastră. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine" (Apocalipsa 3:20).
Carl Gustav Jung spunea: „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
Întrucât Iisus a murit pe cruce, luând asupra Sa toate păcatele întregii omeniri, este acum în măsură să ne acorde iertarea Sa, să ne accepte aşa cum suntem şi să ne cheme la o relaţie personală cu El.
Îl poţi invita pe Iisus Hristos să vină în viaţa ta chiar în clipa aceasta. Îi poţi spune: „Doamne Isuse Hristoase, îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Te rog să mă ierţi şi să vii în viaţa mea chiar acum. Îţi mulţumesc că îmi oferi ocazia de a avea o relaţie personală cu tine, de a Te cunoaşte."


A spus vreodată Iisus că este Dumnezeu?

Este Iisus Dumnezeu? Învestighează aceste afirmaţii interesante...
Iisus CristosPrimii urmaşi ai lui Iisus au fost convinşi că El este Dumnezeu în chip omenesc. Pavel a spus: „El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut... în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii”. Ioan a spus că Iisus a creat lumea. Petru a spus: „toţi cei care cred în El primesc iertarea păcatelor în Numele Lui”.
Dar ce a spus Iisus despre Sine? A spus vreodată că este Dumnezeu? Absolut. Mai jos sunt enumerate câteva dintre afirmaţiile pe care le-a făcut El pe când trăia pe pământ.

Este Iisus Dumnezeu? Cum a sugerat El faptul că este Dumnezeu:

„Iudeii I-au zis: «N-ai nici cinzeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam!» Iisus le-a răspuns: «Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt». Atunci au luat de jos nişte pietre ca să arunce în El. Dar Iisus S-a ascuns şi a ieşit din templu (Ioan 8:57-59).
„«Eu şi Tatăl una suntem». Evreii au luat din nou pietre ca să-L omoare. Iisus i-a întrebat: «V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucrări vreţi să aruncaţi cu pietre în Mine?» Iudeii I-au răspuns: «Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru blasfemie, pentru că Tu care eşti om Te faci Dumnezeu»” (Ioan 10:30-33).
„Iisus a strigat şi a zis: «Cel care crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel care M-a trimis pe Mine. Şi cel care Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel care M-a trimis pe Mine. Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric»” (Ioan 12:44-46).
„După ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S-a aşezat din nou la masă şi le-a zis: «Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, căci sunt. De aceea, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora»” (Ioan 13:12-14).
„Iisus i-a zis: «Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, L-aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl cunoaşteţi şi L-aţi văzut». Filip I-a zis: «Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne este de-ajuns». Iisus i-a răspuns: «De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum dar zici tu să vi-L arăt pe Tatăl?»” (Ioan 14:6-9).

Este Iisus Dumnezeu? Cum S-a descris El pe Sine:

„Atunci Iisus le-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, căci pâinea lui Dumnezeu este Acela care se coboară din cer şi dă lumii viaţa». Ei I-au cerut: «Doamne, dă-ne totdeauna această pâine». Iisus le-a zis: «Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată»” (Ioan 6:32-35).
„Iisus le-a vorbit din nou, spunând: «Eu sunt Lumina lumii. Cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lunima vieţii». Fariseii i-au spus: «Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; deci mărturia Ta nu este adevărată». Iisus le-a răspuns, zicând: «Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturisirea mea este adevărată, căci ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi de unde vin sau unde Mă duc»” (Ioan 8:12-14).
„Iisus le-a spus din nou: «Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt uşa oilor. Toţi cei care au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să omoare şi să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi»” (Ioan 10:7-11).
„Atunci Marta I-a spus lui Iisus: «Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da». Iisus i-a spus: «Fratele tău va învia». Marta I-a zis: «Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă». Iisus i-a spus: «Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?» Ea I-a răspuns: «Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume»” (Ioan 11:21-27).

Este Iisus Dumnezeu? Ce a spus că a fost trimis să facă aici pe pământ:

„Iisus i-a chemat la El şi le-a spus: «Ştiţi că domnitorii naţiunilor stăpânesc peste ele şi că cei mai mari ai lor au autoritate peste ei. Între voi să nu fie aşa, ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie slujitorul vostru. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi»” (Matei 20:25-28).
„El îi învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea: «Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor, iar ei Îl vor omorî. Dar după ce-L vor omorî, va învia a treia zi». Dar ei nu înţelegeau aceste cuvinte şi se temeau să-L întrebe” (Marcu 9:31-32).
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede în El a fost deja judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu” (Ioan 3:16-18).
„Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară. Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. Voia Tatălui care M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de pe urmă. Voia Celui care M-a trimis este ca oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă” (Ioan 6:37-40).

              www.everystudent.ro



EXISTA DUMNEZEU ?

Există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Vei găsi mai jos câteva motive clare şi sincere care ne fac să credem că există Dumnezeu...
De Marilyn Adamson
Exista Dumnezeu?Nu-i aşa că ţi-ar plăcea ca măcar o dată să vină cineva la tine şi să îţi arate clar dovezi ale existenţei lui Dumnezeu? Fără nici o forţare din partea nimănui. Fără afirmaţii de genul: „Trebuie să crezi şi gata.” Ei bine, iată, încerc aici să îţi ofer câteva motive care sugerează existenţa lui Dumnezeu.
Dar mai înainte aş vrea să te gândeşti puţin... Dacă cineva respinge până şi posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, atunci orice dovadă s-ar aduce, el o poate demonta, respingând-o printr-o explicaţie sau alta. Este ca atunci când cineva refuză din principiu să creadă că oamenii au ajuns pe Luna şi, oricâte informaţii ar primi, nu se va răzgândi. Fotografii ale astronauţilor în timp ce merg pe Lună, interviuri cu astronauţii, roci selenare... toate dovezile n-ar avea nici o valoare dacă persoana respectivă a ajuns deja la concluzia că oamenii nu pot ajunge pe Lună.
Când vine vorba de posibilitatea existenţei lui Dumnezeu, Biblia spune că unii oameni au văzut suficiente dovezi, dar că aleg să înăbuşe adevărul despre Dumnezeu.1 Pe de altă parte, acelora care vor să ştie dacă există Dumnezeu, Dumnezeu Însuşi le spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi; dacă Mă veţi căuta cu tot dinadinsul, Mă voi lăsa găsit.”2
Înainte de a analiza datele referitoare la existenţa lui Dumnezeu, răspunde-ţi la întrebarea: „Dacă Dumnezeu chiar există, aş vrea să-L cunosc?” Iată apoi câteva motive care ne pun pe gânduri...

1. Există Dumnezeu? Complexitatea planetei noastre ne indică existenţa unui Creator care nu doar a creat universul în care trăim, ci îl şi menţine în viaţă astăzi.

Ar putea fi date multe, poate nenumărate, exemple care reflectă „mâna” creatoare a lui Dumnezeu. Dar iată aici doar câteva:
Planeta noastră... mărimea sa e perfectă. La suprafaţa Pământului există un strat subţire de gaze, în cea mai mare parte azot şi oxigen, strat care se înalţă doar cam 80 km deasupra suprafeţei planetei. Dacă Terra ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil să aibă atmosferă, cum este cazul planetei Mercur. Dacă ar fi fost mai mare, atmosfera sa ar conţine hidrogen liber, cum este pe Jupiter3]. Din câte se ştie, Terra este singura planetă a cărei atmosferă este alcătuită dintr-un amestec de gaze perfect pentru a susţine viaţa vegetală, animală şi umană.
PamantTerra se afla la distanţa perfectă de Soare. Gândeşte-te puţin la diferenţele de temperatură pe care le întâlnim aici; să zicem, în mare, de la -20 grade la +40 grade. Dacă Terra s-ar afla puţin mai departe de Soare, am îngheţa cu toţii. Dacă s-ar afla mai aproape de Soare, cât de puţin, am arde. Chiar şi o modificare neînsemnată a poziţiei Terrei faţă de Soare ar face imposibilă viaţa pe planeta noastră. Ei bine, Terra rămâne însă la această distanţă perfectă de Soare în timp ce se învârteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproape 100.000 de km/h. Totodată se roteşte şi în jurul propriei axe, făcând ca întreaga suprafaţă a planetei noastre să fie încălzită şi răcită cât este nevoie în fiecare zi.
Şi Luna, satelitul nostru, are mărimea perfectă... şi se află la o distanţă perfectă faţă de Terra, cu atracţia sa gravitaţională. Luna creează fluxul şi alte mişcări importante ale oceanelor - astfel încat apele oceanice să nu stagneze - şi în acelaşi timp împiedică vastele oceane să inunde uscatul4.
Apa... deşi incoloră, inodoră şi insipidă, totuşi nici o vietate nu poate supravieţui fără ea. Plantele, animalele şi oamenii sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din apă (cam două treimi din trupul uman este apă). Vei vedea imediat de ce caracteristicile apei o fac să fie atât de propice vieţii:
Are un punct de fierbere şi un punct de îngheţ neobişnuit de ridicate. Apa ne îngăduie să trăim într-un mediu cu schimbări de temperatură, menţinându-ne în acelaşi timp organismul la o temperatură constantă de 36,5 grade.
OceanApa este un solvent universal. Aceasta proprietate a sa face ca mii de substanţe chimice, minerale şi nutritive să poată fi transportate în tot trupul nostru şi în cele mai mici vase de sânge5.
În plus, apa este neutră din punct de vedere chimic. Fără să influenţeze componenţa substanţelor pe care le transportă, apa îngăduie ca medicamentele, alimentele şi mineralele să fie absorbite şi folosite de către organism.
Apa are o tensiune superficială deosebită. Aşa se face că apa din plante poate să curgă în sus, învingând forţa gravitaţiei, transportând apa şi substanţele hrănitoare până în vârful celor mai înalţi copaci.
Datorită faptului că apa îngheaţă de sus în jos şi pluteşte, peştii pot trăi chiar şi iarna.
Cam 96% din apa Terrei se află în oceane. Dar aici pe Terra există un sistem care îndepărtează sarea din apa oceanică şi apoi o distribuie pe toată suprafaţa planetei. Prin procesul de evaporare, se înlătură sarea din apa oceanică şi se formează norii; aceştia sunt mişcaţi cu uşurinţă de către vânt, împrăştiind astfel apa pe deasupra Pământului, pentru hidratarea vegetaţiei, a animalelor şi a oamenilor. Acest sistem de furnizare a apei şi de purificare a ei, de reciclare şi refolosire, ajută la menţinerea vieţii pe planeta noastră6.

2. Există Dumnezeu? Complexitatea creierului uman indică existenţa unei inteligenţe superioare la originea sa.

Creierul omenesc... procesează simultan un volum impresionant de informaţii. Creierul tău primeşte informaţii referitoare la toate culorile şi obiectele pe care le vezi, la temperatura din jurul tău, la presiunea cu care apasă picioarele pe podea, la sunetele din jurul tău, la cât de uscată îţi e gura, chiar şi cum apare acest articol pe ecran. Creierul înregistrează şi procesează toate emoţiile, gândurile şi amintirile. Totodată el urmăreşte continuu funcţiile trupului, cum ar fi ritmul în care respiri, mişcarea pleoapelor, senzaţia de foame şi mişcările muşchilor mâinilor.
Creierul UmanCreierul uman procesează peste un milion de mesaje pe secundă7. Creierul analizează importanţa tuturor acestor informaţii, sortându-le pe cele relativ lipsite de însemnătate. Această funcţie de filtrare îţi îngăduie să te concentrezi şi să acţionezi cu eficienţă. Şi crezi tu că acest creier care se ocupă de peste un milion de informaţii în fiecare secundă, evaluându-le în acelaşi timp importanţa şi îngăduindu-ţi apoi să acţionezi în funcţie de cele mai pertinente informaţii... crezi tu că acest creier a apărut, pur şi simplu, la întâmplare? Au apărut dintr-o dată acele cauze biologice care au dus la formarea în mod desăvârşit a ţesutului, a fluxului sanguin, a neuronilor, a întregii structuri cerebrale? Creierul funcţionează altfel decât celelalte organe. Se caracterizează prin inteligenţă, prin capacitatea de a raţiona, de a provoca sentimente, de a visa şi de a planifica, de a acţiona şi de a comunica cu ceilalţi oameni. Cum putem explica existenţa la întâmplare a creierului uman?

3. Există Dumnezeu? „Întâmplarea” sau „cauzele naturale” nu pot explica în mod credibil toate aceste lucruri extraordinare.

Dacă nu credem că există Dumnezeu, atunci nu ne rămâne decât să credem alternativa: că tot ceea ce există în jurul nostru a apărut la întâmplare, din cauze naturale. Dacă cineva ar juca zaruri, ce şanse ar avea să dea doi de şase? Destul de mare, nu-i aşa?! Dar care ar fi probabilitatea ca pe nişte zaruri albe-albe să apară acele puncte negre? Ceea ce a încercat să dovedească Pasteur cu secole în urmă este confirmat acum de ştiinţă: viaţa nu poate apărea din ne-viaţă. Atunci de unde a apărut viaţa umană, animală şi vegetală?
Şi încă ceva: „cauzele naturale” nu pot explica de ce există un volum atât de mare de informaţii foarte exacte în ADN-ul uman. Celui care respinge ipoteza existenţei lui Dumnezeu nu-i mai rămâne să creadă decât că tot ceea ce există a apărut la întâmplare - fără nici o cauză, fără nici un plan, pur şi simplu, la noroc. Dar este o ofensă pentru raţiune să vezi un plan foarte complex şi să consideri că a apărut la noroc.

4. Exista Dumnezeu? Pentru a putea afirma cu siguranţă că nu există Dumnezeu, trebuie să ignori complet pasiunea unui număr enorm de mare de persoane care sunt convinse că există Dumnezeu.

Nu vreau să spun că un lucru este neapărat adevărat dacă un număr suficient de mare de oameni îl crede. În ştiinţă, de pildă, s-au descoperit despre univers adevăruri noi care au desfiinţat concluziile anterioare. Dar pe măsură ce ştiinţa a progresat, nici o nouă descoperire ştiinţifică nu a infirmat probabilitatea ca o minte inteligentă să fi conceput toate aceste lucruri. Ba chiar, cu cât se fac mai multe descoperiri despre viaţa umană şi despre univers, cu atât descoperim că acestea sunt mai complexe şi mai exact concepute. Noile dovezi nu numai că nu ne îndepărtează de Dumnezeu, ci indică cu şi mai mare precizie spre o sursă inteligentă care a creat totul. Oricum, dovezile obiective nu sunt totul.
Mai este o chestiune mult mai vastă. De-a lungul istoriei miliarde de oameni de pe tot globul şi-au confirmat convingerile ferme despre existenţa lui Dumnezeu - concluzii la care au ajuns în urma unei relaţii personale, subiective, cu Dumnezeu. Şi în zilele noastre milioane de oameni pot relata amănunţit despre viaţa lor cu Dumnezeu. Ei ne-ar arăta răspunsurile primite la rugăciunile lor, modul clar şi minunat prin care Dumnezeu le-a împlinit nevoile şi i-a călăuzit în luarea unor decizii personale importante. Ne-ar putea descrie în detaliu nu numai propriile convingeri, ci şi cum a acţionat Dumnezeu în viaţa lor. Mulţi oameni sunt siguri că există Dumnezeu, că este iubitor şi că li s-a dovedit credincios. Dacă încă eşti sceptic, poţi spune totuşi cu certitudine: „Eu am dreptate absolută, iar ei se înşală în ce-L priveşte pe Dumnezeu”?

5. Există Dumnezeu? Ştim că există fiindcă în mod constant caută să ne atragă la El.

Pe vremuri nu credeam în existenţa lui Dumnezeu. Şi nu ştiu cum se face că, precum toţi ceilalţi atei, eram foarte deranjată de faptul că unii credeau totuşi în El. Ce se întâmplă cu ateii... de folosesc atât de mult timp, atenţie şi energie, căutând să combată ceva ce ei nici nu cred că există?! Ce ne determină să facem asta? Când eram atee, îmi închipuiam că o fac fiindcă îmi pasă de acei sărmani oameni naivi... că o fac pentru a-i ajuta să-şi dea seama că îşi pun nădejdea în ce nu trebuie. Ca să fiu sinceră, mai aveam încă un motiv. Când îi provocam la întrebări pe cei ce credeau în Dumnezeu, eram în adâncul meu curioasă să văd dacă mă pot convinge că au dreptate. Căutam să fac acest lucru în parte şi deoarece doream să mă eliberez de „enigma Dumnezeu”. Dacă le puteam dovedi în mod convingător că greşesc, atunci îmi puteam lua gândul de la subiectul acesta şi-mi puteam vedea de viaţa mea.
ApusNu mi-am dat seama însă care era adevaratul motiv pentru care eram atât de măcinată de subiectul „Dumnezeu”... fiindcă Dumnezeu Insuşi îl aducea la lumină. Am ajuns să înţeleg însă că Dumnezeu vrea să fie cunoscut. Ne-a creat pentru ca să-L cunoaştem. Ne-a înconjurat cu dovezi ale existenţei Sale şi ne pune chiar sub ochi această chestiune a existenţei Sale. Parcă nu puteam să nu mă gândesc la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. De fapt, chiar în ziua când m-am hotărât să recunosc că Dumnezeu există, mi-am început rugăciunea astfel: „OK, ai câştigat!” Poate că motivul subtil pentru care ateii sunt deranjaţi de cei care cred în Dumnezeu este că Dumnezeu este Cel care nu îi lasă în pace.
Nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Filosoful Malcolm Muggeridge scria: „Aveam impresia că într-un fel sau altul, în îndelungile mele căutări, eu eram cel urmărit.” C. S. Lewis îşi amintea: „...noapte de noapte, ori de câte ori îmi luam gândul de la munca mea, chiar şi pentru o clipă, simţeam apropierea constantă, neostoită, a Aceluia pe care, îţi spun sincer, nu-mi doream să-L cunosc. În cele din urmă, am avut parte tocmai de acel lucru de care mă temusem îngrozitor. Am cedat şi am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat; cred că în clipa aceea nu exista în toată Anglia un păcătos întors la credinţă, care să fie mai nefericit şi mai reticent ca mine.”
Dupa aceea Lewis a scris o carte intitulată „Surprised by Joy”, ca urmare a faptului că L-a cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu nu aveam nici un fel de aşteptări... în afară de aceea de a fi cinstită şi de a recunoaşte pe drept existenţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, de-a lungul lunilor care au urmat momentului recunoaşterii lui Dumnezeu, am devenit tot mai uimită de dragostea Sa pentru mine.

6. Există Dumnezeu? Spre deosebire de celelalte revelaţii ale lui Dumnezeu, Isus Hristos este imaginea cea mai evidentă şi mai directă a lui Dumnezeu.

De ce Isus? Analizează puţin toate religiile majore ale lumii şi vei vedea că Buddha, Mahomed, Confucius şi Moise s-au considerat toţi învăţători sau profeţi. Niciunul dintre ei nu a pretins vreodată ca ar fi egal cu Dumnezeu. Dar, în mod surprinzător, Iisus Hristos a susţinut că este egal cu Dumnezeu. Aceasta Îl deosebeşte pe Iisus de toţi ceilalţi. El a spus că Dumnezeu există şi chiar acum vă uitaţi la El. Când vorbea despre Tatăl Său din ceruri, nu vorbea despre cineva separat de El, ci despre cineva cu care era într-o unitate extrem de strânsă, necunoscută oamenilor. Iisus a spus că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl şi că cine crede în El crede în Tatăl.
El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”8 El a susţinut că are calităţi pe care le are doar Dumnezeu: de a le ierta păcatele oamenilor, de a-i elibera de obiceiurile păcătoase, de a le da o viaţă bogată şi viaţă veşnică în ceruri. Spre deosebire de alţi învăţători, care îi determinau pe oameni să se concentreze asupra cuvintelor lor, Iisus îi conduce pe oameni spre Sine. El n-a spus: „Urmaţi cuvintele Mele şi veţi găsi adevărul.” Ci: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”9
Ce probe a adus Iisus Hristos pentru a dovedi că este Dumnezeu? A făcut ceea ce oamenii nu pot face. A făcut minuni. A vindecat pe bolnavi... orbi, şchiopi, surzi; chiar a înviat şi doi oameni din morţi. A dovedit că are putere asupra lucrurilor... a înmulţit mâncarea într-atât încât au putut mânca pe săturate câteva mii de oameni. A făcut minuni şi în ce priveşte natura... a mers pe lac, a poruncit unei furtuni puternice să înceteze. Oamenii de pretutindeni mergeau după El fiindcă le îndeplinea nevoile şi făcea minuni. El a spus oamenilor că dacă nu vor să creadă ceea ce le spune, ar trebui să creadă în El măcar fiindcă văd minunile pe care le face.10
Iisus Hristos ne-a arătat că Dumnezeu este blând, plin de dragoste, conştient de egoismul şi de defectele noastre şi că totuşi... Îşi doreşte din suflet o relaţie cu noi. Hristos ne-a revelat că, deşi Dumnezeu consideră că suntem păcătoşi şi că merităm să fim pedepsiţi, totuşi dragostea Sa pentru noi a biruit, făcându-L să Se gândească la un alt plan pentru scăparea noastră. Dumnezeu însuşi a luat chip de om şi a primit în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre. Ţi se pare ridicol sau absurd? Poate... dar cunosc mulţi taţi care, dacă ar fi posibil, ar face bucuroşi schimb de locuri cu copilul lor aflat pe patul de spital, din cauza cancerului. Biblia spune că motivul pentru care îl putem iubi pe Dumnezeu este că... El ne-a iubit mai întâi.
Iisus a murit în locul nostru, pentru ca noi să putem fi iertaţi. Dintre toate religiile din lume, veţi vedea ca numai prin Iisus Dumnezeu le întinde o mână oamenilor, deschizându-le astfel calea unei relaţii personale cu El. Iisus ne arată dragostea lui Dumnezeu, care caută să ne împlinească nevoile şi să ne atragă la Sine. Datorită morţii şi învierii lui Iisus, astăzi ni se oferă o viaţă nouă. Putem primi iertarea de păcate, putem fi total acceptaţi şi iubiţi de către Dumnezeu. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”11 Iată-L, aşadar, pe Dumnezeu în acţiune!
Există Dumnezeu? De vrei să ştii răspunsul, caută să afli cât mai multe despre Iisus Hristos. Biblia ne spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”12
Deşi Ii stă în putere să ne oblige să credem în El, totuşi Dumnezeu nu o face. Dimpotrivă, El ne pune la dispoziţie suficiente dovezi ale existenţei Sale, pentru ca noi să alegem singuri să Ii răspundem. Distanţa perfectă a Terrei faţă de Soare, proprietăţile chimice deosebite ale apei, creierul uman, ADN-ul, numărul mare de oameni care confirmă faptul că Il cunosc pe Dumnezeu, dorinţa - care ne macină inima şi mintea - de a afla dacă există Dumnezeu, dorinţa lui Dumnezeu de a Se lăsa găsit prin Iisus Hristos. Dacă vrei să ştii mai multe despre Iisus şi despre motivele care te îndeamnă să crezi în El, te rog să citeşti „Dincolo de credinţa oarbă”.

Dacă vrei să începi o relaţie cu Dumnezeu chiar acum, o poţi face.

Trebuie să iei singur această hotărâre; nimeni nu te obligă s-o faci. Însă dacă vrei să fii iertat de către Dumnezeu, dacă vrei să ai o relaţie personală cu El, poţi începe chiar acum, rugându-L mai întâi să îţi ierte păcatele şi să vină în viaţa ta. Domnul Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”13 Dacă vrei să faci acest pas, dar nu eşti sigur ce anume să-I spui, iată aici o rugăciune după care te-ai putea lua: „Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc că ai murit pentru păcatele mele. Tu-mi cunoşti viaţa şi ştii că am nevoie să fiu iertat de păcatele mele. Te rog chiar acum să mă ierţi şi să vii în viaţa mea. Vreau să Te cunosc cu adevărat. Vino, Te rog, în viaţa mea acum. Si Îţi mulţumesc că doreşti să ai o relaţie personală cu mine. Amin.”
De acum Dumnezeu consideră relaţia Sa cu tine permanentă. Iisus a spus despre toţi aceia care cred în El: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”14
Având în vedere toate cele de mai sus, putem trage concluzia că există Dumnezeu, că este plin de dragoste şi că poate fi cunoscut în mod personal, de aproape.
Dacă doreşti mai multe informaţii despre afirmaţiile lui Iisus referitoare la divinitatea Sa sau despre existenţa lui Dumnezeu sau dacă ai întrebări / nedumeriri / comentarii legate de acest subiect, te rugăm să ne trimiţi un e-mail şi îţi vom răspunde cu mare plăcere.

Articol din       www.everystudent.ro

DUMNEZEU=DUHUL SFANT

CINE ESTE DUHUL SFANT ?

   Biblia ne descopera ca Duhul Sfant este o persoana, nu o forta impersonala. Declaratii de felul: “S-a parut nimerit Duhului Sfant si noua” (Faptele apostolilor 15,28) ne conduc la intelegerea ca primii crestini vedeau in Duhul o persoana.”El ma va proslavi” vorbea Domnul Hristos despre Duhul cel personal,  “pentru ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi”(Ioan 16,14) Scripturile ,de asemenea, referindu-se la Treimea divina, Il descriu pe Duhul ca fiind o persoana(Matei 28,19; 2Corinteni 13,14)
   Duhul Sfant Se lupta (Geneza 6,3), invata (Luca 12,12), convinge de vinovatia pacatului (Ioan 16,8), dirijeaza problemele bisericii(Faptele apostolilor 13,2), ajuta si mijloceste (Romani 8,26), inspira (2 Petru 1,21) si sfinteste (1Petru 1,2) Aceste activitati definesc persoana Duhului celui din Dumnezeu.

Duhul Sfant este Dumnezeu adevarat

   Apostolul Petru i-a spus lui Anania ca , mintindu-l pe Duhul Sfant, n-a mintit oameni, ci  “pe Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 5,3.4). Domnul Hristos definea pacatul de neiertat ca fiind “hula impotriva Duhului Sfant”, spunand: “Oricine va vorbi impotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfant nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor”Mat2,31,32)
   Scripturile asociaza atributele divine cu Duhul Sfant. El este viata-Pavel se refera la El ca fiind “Duh de viata” Romani 8,2).El este adevar-Domnul hristos Il numeste “Duhul adevarului” (Ioan 16,13) Expresiile ;”dragostea Duhului” (Romani 15,30) si  « Duhul Sfant al lui Dumnezeu » (Efeseni 4,30) ne descopera faptul ca iubirea si sfintenia sunt parti ale naturii Sale

Duhul Sfant este atotputernic

   El da daruri spirituale “fiecaruia in parte, dupa cum voieste” (1 Corinteni 12,11) El este omnipresent El va locui cu poporul Sau ‘ in veac”(Ioan 14,16). Nimic nu poate scapa influentei Sale (Psalmi 139,7-10) El este ,de asemenea,omnisci ent, pentru ca ‘Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu » si » nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu, afara de Duhul lui Dumnezeu »(1Corinteni 2,10,11)
   Lucrarile lui Dumnezeu sunt asociate cu Duhul Sfant Atat creatiunea, cat si invierea, au de-a face cu El Iov spune : « Duhul lui Dumnezeu m-a facut si suflarea Celui Atotputernic imi da viata » (Iov ,33,4) Pavel spune : « Daca Duhul Celui ce-a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus  din  morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi » (Romani 8,11)
   Numai un Dumnezeu omniprezent,nicidecum o influenta impersonala sau o fiinta creata, a putut realiza minunea conceperii divinului Hristos in fecioara Maria. In ziua cnicizecimii, Duhul Sfant a facut ca Isus Hristos, Dumnezeu-om, sa fie al tuturor celor care doreau sa-L accepte de buna voie
   Duhul Sfant este egalul Tatalui si al Fiului in formula baptismala (Matei 28,19), in binecuvantarea apostolica (2Corinteni 13,14) si in cuvantul rostit in legatura cu darurile spirituale (1Corinteni 12,4-6)

DUHUL SFANT SI DUMNEZEIREA
  
   Din vesnicie, Dumnezeu-Duhul Sfant a existat in cadrul Dumnezeirii ca cea de-a treia Persoana  Tatal,Fiul si Duhul Sfant sunt , in aceeasi masura, existenti prin ei Insisi Desi toti sunt egali, in interiorul Treimii opereaza o relatie functionala(Tatal actioneaza ca sursa , Fiul ca mijlocitor,iar Duhul Sfant ca realizator  vezi – DUMNEZEIREA)
   Adevarul despre Dumnezeu-Duhul Sfant este cel mai bine inteles atunci cand este vazut prin Isus Hristos. Cand Duhul Sfant vine la cei credinciosi, El vine ca » Duhl lui Hristos », purtand propriile Sale scrisori de acreditare. Activitatea Duhului in istorie se concentreaza in misiunea si in lucrarea hristica, de mantuire din pacat In cadrul Dumnezeirii,,Duhul Sfant indeplineste ,se pare, rolul de executor. Cand Tatal L-a dat pe Fiul Sau lumii (Ioan 3,16), El afost conceput de Duhul Sfant (Matei 1,18-20)
   Implicarea Duhului Sfant este vazuta si la creatiune (Geneza 1,2) . Originea vietii si mentinerea ei depinde de lucrarea Sa ; indepartarea lui inseamna moarte  Biblia spuneca, daca Dumnezeu  « si-ar lua inapoi duhul si suflarea, tot ce este carne ar pieri deodata si omul s-ar intoarce in tarana  « (Iov 34,14.15) Tatal isi indeplineste lucrarea inauntrul oamenilor prin Duhul. Asa s-a intamplat la intrupare si la creatiune ; Duhul a venit ca sa duca la indeplinire planurile lui Dumnezeu.


DUHUL SFANT CEL FAGADUIT

   Noi am fost facuti ca lacase in care sa locuiasca Duhul Sfant (1 Corinteni 3,16). Pacatul adamic ne-a despartit atat de gradina Edenului, cat si de lacomia launtrica a Duhului .Separarea a continuat, grozavia nelegiuirii antedeluvienilor determinandu-L pe Dumnezeu sa declare  « Duhul Meu nu va ramane pururea in om » (Geneza ,6,3)
   Aratand catre lucrarea Domnului Hristos ca spre o lucrare a Duhului, Ioan Botezatorul spunea :  « Cat despre mine, eu va botez cu apa »,dar El « va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc : (Matei 3,11) Evanghelia nu ni-L descopera insa pe Isus Hristos botezand cu
  

MISIUNEA DUHULUI SFANT

   In seara dinaintea crucificarii,cuvintele despre apropiata despartire  i-au tulburat foarte mult pe ucenici. Domnul Hristos i-a asigurat ca nu vor fi lasati orfani (Ioan 14,18), ci Il vor primi pe Duhul Sfant ca reprezentant al Sau
Putem recunoaste autoritatea Domnului Hristos numai cu ajutorul Duhului Sfant. Pavel spunea : : »Nimeni nu poate zice : Isus este Domnul,decat prin DuhulSfant » ( 1Corinteni 12,3. Ni se da asigurarea ca, prin Duhul Sfant, Hristos  « adevarata Lumina, lumineaza pe orice om venit in lume » (Ioan 1,9) Misiunea Lui  este aceea de a convinge lumea de « pacat,neprihanire si judecata » (Ioan 16,8)
   In primul rand, Duhul Sfant ne conduce la intelegerea pacatului de a-L respinge pe Isus Hristos (Ioan 16,9). In al doilea rand,  Duhul Sfant pledeaza pentru acceptarea neprihanirii Domnului Hristos.Si in fine, ne avertizeaza in ceea ce priveste judecata, un instrument puternic pentru a ne pune in miscare mintea intunecata de pacat, facand-o constienta de nevoia pocaintei si a convertirii Atunci cand ne-am pocait,traim experienta nasterii din nou prin botezul cu apa si cu Duhul Sfant (Ioan 3,5) Petru spune ca Dumnezeu le-a dat Duhul Sfant « celor ce asculta continuu de El » (Faptele apostolilor 5,32)

ROLURILE DUHULUI SFANT

El ii ajuta pe cei credinciosi

 Vorbind despre Duhul Sfant, Domnul Hristos L-a numit « un alt Mangaietor »(in originalul grecesc, Parakletos-Ioan 14,16) care a fost tradus cu » :ajutor », « mangaietor », « sfatuitor » si poate insemna si « mijlocitor », « mediator »,sau « avocat » Domnul Hristos este Avocatul sau Mijlocitorul nostru inaintea Tatalui
   Ca mijlocitor,mediator si ajutor, Domnul Hristos ne prezinta lui Dumnezeu si ni-Ldescopera pe Dumnezeu. Tot la fel, si Duhul Sfant ne calauzeste spre Hristos si manifesta harul Domnului Hristos fata de noi. Aceasta explica de ce adauhul Sfant este numit « Duhl harului » (Evrei 10,29) ; una dintre marile sale contributii este aplicarea harului rascumparator al Domnului Hristos la oameni( Ioan  4,5.6)

2.El aduce adevarul lui Hristos

   Domnul Hristos Il numeste pe Duhul Sfant « Duhul Adevarului » 9Ioan 14,17 ; 15,26 ;16,13) Functiile Lui includ aducerea-aminte « de tot ce v-am spus eu » (Ioan 14,26) si calauzirea « in tot adevarul » (Ioan 16,13) El marturiseste despre Isus Hristos (Ioan 15,26), « caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare.El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al meu si va va descoperi » (Ioan 16,13.14)

3.El aduce prezenta lui Hristos

   El aduce nu doar mesajul despre Hristos ci si prezenta Domnului Hristos
   Impiedicat de natura Sa umana, Isus Hristos n-a fost omniprezent. Prin Duhul Sfant, El poate fi intotdeauna pretutindeni Domnul Isus a zis « Si eu voi ruga pe Tatal si El va va da un alt Mangaietor,care sa ramana cu voi in veac si anume Duhul adevarului »

   La intrupare,Duhul Sfant i-a adus Mariei prezenta Domnului Hristos. La Cincizecime, Duhul Sfant i L-a adus lumii pe Isus Hristos cel biruitor.Fagaduintele Domnului Hristos : « Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi (Evrei 13,5) si «  Iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului » (Matei 28,20) ,sunt facute prin Duhul Sfant. Din acest motiv, Noul Testament Ii da Duhului Sfant un titlu ce n-a fost niciodata folosit pentru El in Vechiul Testament : « Duhul lui Isus Hristos » (Filipeni 1,19)
 4.El calauzeste biserica
Deoarece Duhul Sfant aduce prezenta lui Hristos,El este adevaratul vicar sau succesor  al Domnului Hristos pe pamant
A depinde de organizatie, de conducatori sau de intelepciunea oamenilor ar insemna sa pui omul in locul Dumnezeirii
Duhul Sfant a fost implicat direct in administrarea bisericii apostolice. In alegerea misionarilor,biserica a obtinut calauzirea sa prin post prin post si rugaciune(Faptele apostolilor 13,1-4)Cartea Faptele apostolilor ii descrie ca fiind
"plini de Duhul Sfant"(Faptele apostolilor 13,9.52)
Duhul Sfant a jucat un rol important in rezolvarea dificultatilor ce amenintau unitatea bisericii. Intr-adevar, Scripturile introduc hotararile primului conciliu al bisericii prin cuvintele: " S-a parut nimerit Duhului Sfant si noua...(Faptele apostolilor 15,28)


5.El inzestreaza biserica cu daruri speciale
 Duhul Sfant a dat daruri speciale poporului lui Dumnezeu In timpurile Vechiului Testament,Duhul Domnului a coborat asupra unor persoane,dandu-le puteri extraordinare pentru a conduce si elibera poporul Israel(Judecatori 3,10;6.34;11,29_,ca si capacitatea de a profetiza(Numeri 11,17.25.26;2 Samuel 23,2) Duhul Sfant a venit asupra lui Saul si a lui David cand ei au fost unsi conducatori ai poporului lui Dumnezeu(1 Samuel 10,6.10 16,13)
Prin Duhul Sfant ,Domnul Hristos le-a daruit apostolilor putere speciala, necesara vestirii Evangheliei pana la marginile pamantului(Faptele apostolilor 1,8)


 6.  El umple inima credinciosilor
Intrebarea pusa de Pavel ucenicilor din Efes :"Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?"(Faptele apostolilor 19,2) este o intrebare cruciala pentru fiecare credincios Apostolul si-a pus mana peste a cesti ucenici si ei au primit botezul cu Duhul Sfant(Faptele apostolilor 19,6 Intelegem ca e vorba de doua experiente diferite: convingerea de pacat adusa de Duhul Sfant si umplerea vietii cu Duhul Sfant
Umplerea cu Duhul Sfant ne transforma dupa chipul lui Dumnezeu, continuand lucrarea de sfintire inceputa la nasterea din nou Dumnezeu ne-a mantuit dupa mila Sa, "prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant, pe care L-a varsat din plin peste noi,prinIsus Hristos,Mantuitorul nostru"(Tit 3,5.6)
Prezenta si lucrarea launtrica a Duhului Sfant sunt vitale Toate schimbarile pe care Domnul Hristos le face in noi vin prin lucrarea Duhului Sfant. Credinciosi fiind, noi trebuie sa fim totdeauna constienti de faptul ca,fara Duhul Sfant, noi nu putem face nimic(Ioan 15,5)
Astazi, Duhul Sfant ne indreapta atentia spre cel mai mare dar al iubirii:Domnul nostru Isus Hristos. El ne invita sa nu respingem chemarea sa, ci sa acceptam singura cale prin care putem fi impacati cu iubitorul si milostivul nostru Tata


 Rezumat
Dumnezeu-Duhul cel vesnic a fost activ impreuna cu Tatal si cu Fiul in lucrarea creatiunii, a intruparii si a rascumpararii El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viata Domnului Hristos cu putere El atrage si convinge fiintele omenesti si ,pe aceia care raspund,El ii renaste si ii transforma dupa chipul lui Dumnezeu.Trimis de Tatal si de Fiul pentru a fi totdeauna cu credinciosii,El varsa daruri spirituale asupra bisericii, imputernicind-o sa dea marturie despre Hristos si ,in armonie cu Scripturile, o conduce in tot adevarul